Ocărî́
Definitie, sens si explicatie
1Ocărî́, ocarasc, verb Iv.
Tranzitiv
1. (Popular) A mustra, a certa, a dojeni.
2. (Înv. si popular) A vorbi de rau, a defaima, a denigra. [Varianta: (invechit si popular) Ocari verb Iv] – Din limba slava (veche) Ocarjati.
Tranzitiv
1. (Popular) A mustra, a certa, a dojeni.
2. (Înv. si popular) A vorbi de rau, a defaima, a denigra. [Varianta: (invechit si popular) Ocari verb Iv] – Din limba slava (veche) Ocarjati.
2Ocărî verb verifica cuvantul: injura.
3Ocărî verb verifica cuvantul: admonesta, barfi, blama, calomnia, certa, cleveti, dascali, defaima, denigra, desconsidera, discredita, dispretui, dojeni, moraliza, mustra, nesocoti, ponegri.
4Ocarí verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural ocarasc, imperfect 3 singular ocara; conjunctie: prezent 3 singular si plural ocarasca
5A Ocărî́ -asc tranzitiv A trata cu vorbe de ocara; a certa; a batjocori. /<sl. ocarjati
6Ocari (ocarắsc, -it), verb – A insulta, a injura.
Sl. okarjati „a mustra”, ukarjati „a acuza” (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, Ii, 223), conform limba sarba: okarati, pol. ukarać. – Derivat ocara, substantiv feminin (injurie, insulta, oprobiu, rusine); ocaritor, adjectiv (care injura); ocarit, adjectiv (invechit, rusinos); ocarnic, adjectiv (invechit, rusinos).
Sl. okarjati „a mustra”, ukarjati „a acuza” (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, Ii, 223), conform limba sarba: okarati, pol. ukarać. – Derivat ocara, substantiv feminin (injurie, insulta, oprobiu, rusine); ocaritor, adjectiv (care injura); ocarit, adjectiv (invechit, rusinos); ocarnic, adjectiv (invechit, rusinos).