Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pîrîu -îuri

1 * Cuvantul cu diacritice: pîrîu -îuri
Cuvantul fara diacritice: piriu

Definitie: pîrîu (-îuri), substantiv neutru – Mică apă curgătoare. – Varianta Mold. pîrău, -aie, Bucovina părău, , -aie, -ăie, Muntenia, plural pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), conform puroi, limba albaneza përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și plural artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de păroi, provine din plural pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bulgara nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine limba albaneza (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un limba greaca (veche) παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un limba latina aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, conform pîraie de lacrimi, ca în limba sarba: roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.