Definitie Pîrîu -îuri - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Piriu (-iuri), substantiv neutru – Mica apa curgatoare. – Varianta Mold. pirau, -aie, Bucovina parau, , -aie, -aie, Muntenia, plural pirie.
Megl. paroi.
Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), conform puroi, limba albaneza përrua.
Limba literara a asimilat rezultatul normal, *paroi (ca in megl.), cu riu, de unde si plural artificial piriuri; limba populara ignora aceste forme si lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea si Scriban le considera incorecte.
Sing. pirau, in loc de *paroi, provine din plural piraie, ca in paralelismul bulfeie-bulfeu.
E adevarat ca istoria cuvintului bulgara nu este clara; poate-i vorba de un cuvint din aceeiasi familie cu roi, noroi, si identic cu puroi.
Dupa o parere foarte raspindita, cuvintul este de origine limba albaneza (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), parere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemanari.
Alti cercetatori se gindesc la o sursa autohtona (Miklosich, Slaw.
Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni si numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch.
Rom., VII, 567); la un limba greaca (veche) *παρροή in loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un limba latina aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteza evident neinteresanta.
Toate aceste intentii de explicare par sa pacatuiasca prin faptul ca se bazeaza pe un sens de „apa curgatoare” care trebuie sa fie secundar; sensul primitiv trebuie sa fi fost cel de „suvoi”, conform piraie de lacrimi, ca in limba sarba: roniti suze „a varsa lacrimi”, fata de poron „loc unde un riu se pierde in pamint”.