Păcat
Definitie, sens si explicatie
1Păcat, pacate, substantiv neutru
1. Calcare a unei legi sau a unei porunci bisericesti, abatere de la o norma (religioasa); faradelege; p. gener. fapta vinovata, greseala, vina. ♢ Pacatul stramosesc (sau originar) = (in conceptia religiei crestine) greseala de a fi incalcat interdictia divina de a nu gusta din pomul cunoasterii binelui si a raului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai si pierderea starii paradiziace.
Pacat capital = pacat considerat de biserica fundamental si din care ar izvori toate celelalte pacate. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Cu pacat = gresit; nedrept, vinovat, neingaduit, oprit.
Fara (de) pacat = nevinovat, corect, drept, legiuit. ♢ Expresie A-si face pacat(e) cu cineva = a face o fapta rea in dauna cuiva, a oropsi, a nedreptati pe cineva.
A intra (sau a cadea) in pacat(e) = a comite o fapta condamnabila, a gresi.
A-si spala pacatul (sau pacatele) = a ispasi o greseala, o vina.
Lasa-ma pacatelor mele (sau lasa-l pacatelor lui etcetera) sau la pacatele! = lasa-ma (sau lasa-l etcetera) in pace! Pacatele mele (sau tale etcetera)! = vai de mine (sau de tine etcetera)! A trage pacatul (sau pacatele) cuiva = A) a suporta consecintele greselii altui a; B) a fi ispitit, tentat sa faca ceva.
A vorbi cu pacat = a aduce invinuiri nedrepte, a gresi, a se face vinovat spunand lucruri neadevarate. (E) pacat (de Dumnezeu) sau e mai mare pacat(ul) = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine. ♦ (Înv. si popular) Canon, osanda, primita pentru ispasirea unei vini.
2. Cusur, defect, scadere; slabiciune, patima, viciu.
3. Întamplare rea; nenorocire, napasta, pacoste, necaz. ♢ Locutiune adverb Din pacate = din nenorocire, spre regretul cuiva. ♢ Expresie A-l impinge (sau a-l indemna, a duce) pe cineva pacatul (sau pacatele) sa... (sau de...) = a simti un imbold spre ceva oprit, a fi indemnat de un cuget rau, de o slabiciune. (Exclamativ) Mai stii pacatul! = cine ar putea sti? se prea poate.
Pacat ca... (sau de...)! = imi pare rau ca... (sau de...); e regretabil ca...
Ce pacat! = cat imi pare de rau!
4. (Eufemistic) Diavol, drac, naiba. ♢ Expresie Al pacatelor = al naibii, teribil, strasnic, cumplit, grozav.
Ce pacatul? sau ce pacatele? = ce naiba'? ce dracu? Ba pe pacatele! = ba pe naiba! atat mai trebuie! – Limba Latina Peccatum.
1. Calcare a unei legi sau a unei porunci bisericesti, abatere de la o norma (religioasa); faradelege; p. gener. fapta vinovata, greseala, vina. ♢ Pacatul stramosesc (sau originar) = (in conceptia religiei crestine) greseala de a fi incalcat interdictia divina de a nu gusta din pomul cunoasterii binelui si a raului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai si pierderea starii paradiziace.
Pacat capital = pacat considerat de biserica fundamental si din care ar izvori toate celelalte pacate. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Cu pacat = gresit; nedrept, vinovat, neingaduit, oprit.
Fara (de) pacat = nevinovat, corect, drept, legiuit. ♢ Expresie A-si face pacat(e) cu cineva = a face o fapta rea in dauna cuiva, a oropsi, a nedreptati pe cineva.
A intra (sau a cadea) in pacat(e) = a comite o fapta condamnabila, a gresi.
A-si spala pacatul (sau pacatele) = a ispasi o greseala, o vina.
Lasa-ma pacatelor mele (sau lasa-l pacatelor lui etcetera) sau la pacatele! = lasa-ma (sau lasa-l etcetera) in pace! Pacatele mele (sau tale etcetera)! = vai de mine (sau de tine etcetera)! A trage pacatul (sau pacatele) cuiva = A) a suporta consecintele greselii altui a; B) a fi ispitit, tentat sa faca ceva.
A vorbi cu pacat = a aduce invinuiri nedrepte, a gresi, a se face vinovat spunand lucruri neadevarate. (E) pacat (de Dumnezeu) sau e mai mare pacat(ul) = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine. ♦ (Înv. si popular) Canon, osanda, primita pentru ispasirea unei vini.
2. Cusur, defect, scadere; slabiciune, patima, viciu.
3. Întamplare rea; nenorocire, napasta, pacoste, necaz. ♢ Locutiune adverb Din pacate = din nenorocire, spre regretul cuiva. ♢ Expresie A-l impinge (sau a-l indemna, a duce) pe cineva pacatul (sau pacatele) sa... (sau de...) = a simti un imbold spre ceva oprit, a fi indemnat de un cuget rau, de o slabiciune. (Exclamativ) Mai stii pacatul! = cine ar putea sti? se prea poate.
Pacat ca... (sau de...)! = imi pare rau ca... (sau de...); e regretabil ca...
Ce pacat! = cat imi pare de rau!
4. (Eufemistic) Diavol, drac, naiba. ♢ Expresie Al pacatelor = al naibii, teribil, strasnic, cumplit, grozav.
Ce pacatul? sau ce pacatele? = ce naiba'? ce dracu? Ba pe pacatele! = ba pe naiba! atat mai trebuie! – Limba Latina Peccatum.
2Păcat substantiv verifica cuvantul: belea, bucluc, dandana, incurcatura, napasta, neajuns, necaz, nemultumire, nenorocire, neplacere, nevoie, pacoste, pocinog, rau, suparare.
3Păcat substantiv
1. verifica cuvantul: vina.
2. greseala, ispita. (A cazut in -.)
3. cusur, defect, deficienta, imperfectiune, insuficienta, lacuna, lipsa, meteahna, neajuns, scadere, slabiciune, viciu, (livresc) carenta, racila, tara, (popular si familiar) betesug, (reg. si familiar) hiba, (regional) madea, teahna, (Oltenia, Muntenia si Mold.) ponos, (invechit) greseala, lichea, nedesavarsire, rautate. (E plin de -e.)
1. verifica cuvantul: vina.
2. greseala, ispita. (A cazut in -.)
3. cusur, defect, deficienta, imperfectiune, insuficienta, lacuna, lipsa, meteahna, neajuns, scadere, slabiciune, viciu, (livresc) carenta, racila, tara, (popular si familiar) betesug, (reg. si familiar) hiba, (regional) madea, teahna, (Oltenia, Muntenia si Mold.) ponos, (invechit) greseala, lichea, nedesavarsire, rautate. (E plin de -e.)
4Pacat substantiv neutru, plural pacate
5Păcat -e n. 1) Fapta sau vorba care contrazice principiile moralei religioase. ♢ Cu - nedrept; vinovat. Fara - drept; nevinovat. A intra (sau a cadea) in - a savarsi o fapta regretabila. A-si ispasi (sau a-si spala) -ul (sau -ele) a-si ispasi vina. A face -e cu cineva a invinovati pe nedrept pe cineva. A-l impinge la - (pe cineva) a fi indemnat de un gand rau. E - (sau e mai mare -ul) e regretabil; n-ar trebui. 2) Întamplare nefasta; nenorocire. ♢ Din -e din nefericire; cu regret. Ce - imi pare foarte rau. -ele mele vai de mine. 3) figurat Imperfectiune morala caracteristica unei persoane. /<lat. peccatum
6Pacat (pacate), substantiv neutru –
1. Abatere de la norma religioasa sau de la morala. –
2. Nenorocire care pedepseste pacatul. –
3. Slabiciune, patima, defect. – Mr., megl. picat, istr. pecǫt.
Limba Latina peccatum (Puscariu 1234; Candrea-dens., 1296; Rew 6323), conform limba italiana peccato, prov., cat. pecat, franceza peche, sp., port. pecado. – Derivat pacatos, adjectiv (cu pacate; nenorocit; rau, inutil, bun de nimic); pacatosi, verb reflexiv (a decadea, a se ticalosi); pacatosie, substantiv feminin (viciu, ticalosie); pacatui, verb (a face pacate, a gresi).
1. Abatere de la norma religioasa sau de la morala. –
2. Nenorocire care pedepseste pacatul. –
3. Slabiciune, patima, defect. – Mr., megl. picat, istr. pecǫt.
Limba Latina peccatum (Puscariu 1234; Candrea-dens., 1296; Rew 6323), conform limba italiana peccato, prov., cat. pecat, franceza peche, sp., port. pecado. – Derivat pacatos, adjectiv (cu pacate; nenorocit; rau, inutil, bun de nimic); pacatosi, verb reflexiv (a decadea, a se ticalosi); pacatosie, substantiv feminin (viciu, ticalosie); pacatui, verb (a face pacate, a gresi).