Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Păcat

1 * Cuvantul cu diacritice: păcát
Cuvantul fara diacritice: pacat

Definitie: PĂCAT, păcate, substantiv neutru 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericești, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greșeală, vină. ♢ Păcatul strămoșesc (sau originar) = (în concepția religiei creștine) greșeala de a fi încălcat interdicția divină de a nu gusta din pomul cunoașterii binelui și a răului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai și pierderea stării paradiziace. Păcat capital = păcat considerat de biserică fundamental și din care ar izvorî toate celelalte păcate. ♢ Locutiune adjectiv și adverb Cu păcat = greșit; nedrept, vinovat, neîngăduit, oprit. Fără (de) păcat = nevinovat, corect, drept, legiuit. ♢ Expresie A-și face păcat(e) cu cineva = a face o faptă rea în dauna cuiva, a oropsi, a nedreptăți pe cineva. A intra (sau a cădea) în păcat(e) = a comite o faptă condamnabilă, a greși. A-și spăla păcatul (sau păcatele) = a ispăși o greșeală, o vină. Lasă-mă păcatelor mele (sau lasă-l păcatelor lui etcetera) sau la păcatele = lasă-mă (sau lasă-l etcetera) în pace Păcatele mele (sau tale etcetera) = vai de mine (sau de tine etcetera) A trage păcatul (sau păcatele) cuiva = a) a suporta consecințele greșelii altui a; b) a fi ispitit, tentat să facă ceva. A vorbi cu păcat = a aduce învinuiri nedrepte, a greși, a se face vinovat spunând lucruri neadevărate. (E) păcat (de Dumnezeu) sau e mai mare păcat(ul) = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine. ♦ (Înv. și popular) Canon, osândă, primită pentru ispășirea unei vini. 2. Cusur, defect, scădere; slăbiciune, patimă, viciu. 3. Întâmplare rea; nenorocire, năpastă, pacoste, necaz. ♢ Locutiune adverb Din păcate = din nenorocire, spre regretul cuiva. ♢ Expresie A-l împinge (sau a-l îndemna, a duce) pe cineva păcatul (sau păcatele) să... (sau de...) = a simți un imbold spre ceva oprit, a fi îndemnat de un cuget rău, de o slăbiciune. (Exclamativ) Mai știi păcatul = cine ar putea ști? se prea poate. Păcat că... (sau de...) = îmi pare rău că... (sau de...); e regretabil că... Ce păcat = cât îmi pare de rău 4. (Eufemistic) Diavol, drac, naiba. ♢ Expresie Al păcatelor = al naibii, teribil, strașnic, cumplit, grozav. Ce păcatul? sau ce păcatele? = ce naiba'? ce dracu? Ba pe păcatele = ba pe naiba atât mai trebuie – Limba Latina peccatum.

2 * Cuvantul cu diacritice: păcát
Cuvantul fara diacritice: pacat

Definitie: PĂCAT substantiv verifica cuvantul: belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

3 * Cuvantul cu diacritice: păcát
Cuvantul fara diacritice: pacat

Definitie: PĂCAT substantiv 1. verifica cuvantul: vină. 2. greșeală, ispită. (A căzut în -.) 3. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, scădere, slăbiciune, viciu, (livresc) carență, racilă, tară, (popular și familiar) beteșug, (reg. și familiar) hibă, (regional) madea, teahnă, (Oltenia, Muntenia și Mold.) ponos, (învechit) greșeală, lichea, nedesăvârșire, răutate. (E plin de -e.)

4 * Cuvantul cu diacritice: păcát
Cuvantul fara diacritice: pacat

Definitie: păcat substantiv neutru, plural păcate

5 * Cuvantul cu diacritice: păcát -e
Cuvantul fara diacritice: pacat

Definitie: PĂCAT -e n. 1) Faptă sau vorbă care contrazice principiile moralei religioase. ♢ Cu - nedrept; vinovat. Fără - drept; nevinovat. A intra (sau a cădea) în - a săvârși o faptă regretabilă. A-și ispăși (sau a-și spăla) -ul (sau -ele) a-și ispăși vina. A face -e cu cineva a învinovăți pe nedrept pe cineva. A-l împinge la - (pe cineva) a fi îndemnat de un gând rău. E - (sau e mai mare -ul) e regretabil; n-ar trebui. 2) Întâmplare nefastă; nenorocire. ♢ Din -e din nefericire; cu regret. Ce - îmi pare foarte rău. -ele mele vai de mine. 3) figurat Imperfecțiune morală caracteristică unei persoane. limba latina peccatum

6 * Cuvantul cu diacritice: păcát păcáte
Cuvantul fara diacritice: pacat

Definitie: păcat (păcate), substantiv neutru – 1. Abatere de la norma religioasă sau de la morală. – 2. Nenorocire care pedepsește păcatul. – 3. Slăbiciune, patimă, defect. – Mr., megl. picat, istr. pecǫt. Limba Latina peccatum (Pușcariu 1234; Candrea-Dens., 1296; REW 6323), conform limba italiana peccato, prov., cat. pecat, franceza peche, sp., port. pecado. – Derivat păcătos, adjectiv (cu păcate; nenorocit; rău, inutil, bun de nimic); păcătoși, verb reflexiv (a decădea, a se ticăloși); păcătoșie, substantiv feminin (viciu, ticăloșie); păcătui, verb (a face păcate, a greși).