Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pămant

1 * Cuvantul cu diacritice: pămấnt
Cuvantul fara diacritice: pamant

Definitie: PĂMANT, (3, 4, 5) pământuri, substantiv neutru 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; prin extensiune oamenii care locuiesc pe această planetă. ♢ Expresie La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea și) pământul sau cât e lumea și pământul = a) (de) totdeauna; b) (în construcții negative) niciodată. Ca de la cer la pământ, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri. 2. Scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți; sol. ♢ Locutiune adverb Ca pământul = a) cu desăvârșire, de tot; b) profund, greu; c) (în construcții negative) deloc, în nici un fel. ♢ Locutiune adjectiv și adverb În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoție, din modestie etcetera). La pământ = a) întins, culcat pe jos; prin extensiune (despre oameni) deprimat, învins; b) (în formule de comandă) culcă-te ♢ Expresie A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona. Parcă l-a înghițit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut. A-i veni cuiva să intre în pământ, se spune când cineva se simte foarte rușinat și ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii. A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc. A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității. A nu-l mai ține (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simți o emoție puternică. A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut. A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos. A nu-l (mai) răbda (sau ține pe cineva) pământul, se zice (mai ales în imprecații) despre un om rău. A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici. A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat. Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită. 3. Materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale. ♢ Pământ activ (sau decolorat) = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale. ♦ (Și în sintagma pământ galben) Lut. ♦ Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice. 4. Întindere de uscat; continent. ♦ Întindere de teren (cultivabil). ♢ Expresie Sărac lipit pământului = foarte sărac. 5. Teritoriu, regiune, ținut; prin extensiune țară, patrie. ♢ Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție: prin extensiune obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni. – Limba Latina pavimentum.

2 * Cuvantul cu diacritice: pământ
Cuvantul fara diacritice: pamant

Definitie: PĂMÂNT substantiv 1. verifica cuvantul: lume. 2. verifica cuvantul: teritoriu. 3. verifica cuvantul: uscat. 4. (popular și poetic) glie. (Și-a sărutat -ul natal.) 5. verifica cuvantul: sol. 6. verifica cuvantul: argilă. 7. pământ de diatomee verifica cuvantul: diatomit.

3 * Cuvantul cu diacritice: pământ
Cuvantul fara diacritice: pamant

Definitie: pământ substantiv neutru, (materiale, continente, teritorii) plural pământuri

4 * Cuvantul cu diacritice: pământ -uri
Cuvantul fara diacritice: pamant

Definitie: PĂMÂNT -uri n. 1) Planetă din sistemul solar pe care a apărut și se dezvoltă viața. ♢ La capătul -ului foarte departe; neînchipuit de departe. Ca de la cer la - de un contrast izbitor. Cât (sau de când) e lumea și -ul a) (din) totdeauna; veșnic; b) niciodată; nicicând. A se crede (sau a se socoti) buricul -ului verifica cuvantul: BURIC. A nu ști (sau a nu afla, a nu auzi) nici -ul a nu ști (a nu afla, a nu auzi) nimeni. 2) Înveliș extern solid (neacoperit cu ape) al acestei planete; uscat. 3) Strat superior afânat al acestui înveliș caracterizat prin fertilitate, în care se dezvoltă plantele; sol. ♢ - galben lut. - negru cernoziom. Ca -ul a) negru; b) de culoarea pământului; pământiu. La - a) culcat jos; b) distrus moralicește. A face una cu -ul sau a șterge (sau a rade) de pe fața -ului a nimici complet. A lăsa ochii în - a privi în jos (de rușine, de emoție etcetera). A fugi mâncând -ul a fugi foarte tare. A-i fugi -ul de sub picioare a) a-și pierde echilibrul; b) a-și pierde susținerea, sprijinul. A ieși (sau a apărea, a răsări) ca din - a se ivi pe neașteptate. Parcă a intrat în - (sau parcă l-a înghițit -ul) a dispărea brusc. A băga (pe cineva) (de viu) în - a chinui (pe cineva) sistematic, pricinuindu-i moartea prematură. A intra în - de rușine a simți o rușine foarte mare. A scoate (sau a aduce) din - (sau din fundul -ului) a găsi neapărat (pe cineva sau ceva). A nu-l primi pe cineva nici -ul a fi un mare nemernic. -uri rare grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, având proprietăți asemănătoare. 4) Teritoriu aparținând unei țări. A acapara -uri străine. ♢ Obiceiul -ului obicei tradițional, nescris, al unei colectivități, transmis din generație în generație. 5) Teren cultivabil, folosit în agricultură; câmp. ♢ Sărac lipit -ului foarte sărac. 6) Populație a acestei planete; lume; omenire; umanitate. limba latina pavimentum