Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Păta

1 * Cuvantul cu diacritice: pătá
Cuvantul fara diacritice: pata

Definitie: PĂTA, pătez, verb I. 1. Tranzitiv și reflexiv A(-și) face o pată, a (se) umple de pete; a (se) murdări. ♦ tranz. A realiza, a face să constituie o porțiune de altă culoare pe un fond omogen colorat; a împestrița. 2. Tranzitiv Figurativ A pângări, a profana; a dezonora. – Din pată.

2 * Cuvantul cu diacritice: pătá
Cuvantul fara diacritice: pata

Definitie: PĂTA verb 1. verifica cuvantul: murdări. 2. a (se) mânji, a (se) murdări, a (se) umple. (S-a - de cerneală.) 3. verifica cuvantul: smălța.

3 * Cuvantul cu diacritice: pătá
Cuvantul fara diacritice: pata

Definitie: PĂTA verb verifica cuvantul: batjocori compromite, dezonora, necinsti, pângări, profana, spurca, terfeli.

4 * Cuvantul cu diacritice: pătá
Cuvantul fara diacritice: pata

Definitie: păta verb, indicativ prezent 1 singular pătez, 3 singular și plural pătează

5 * Cuvantul cu diacritice: a pătá -éz
Cuvantul fara diacritice: pata

Definitie: A PĂTA -ez tranzitiv 1) A face să se păteze; a murdări; a mânji. - cu vin. 2) fig. (onoarea, reputația etcetera) A supune unui sacrilegiu; a profana; a pângări; a spurca. /Din pată

6 * Cuvantul cu diacritice: a se pătá mă -éz
Cuvantul fara diacritice: pata

Definitie: A SE PĂTA mă -ez intranzitiv A se acoperi (parțial sau total) cu pete; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /Din pată

7 * Cuvantul cu diacritice: pătá pătéz pătát
Cuvantul fara diacritice: pata

Definitie: păta (pătez, pătat), verb – 1. A se murdări, a se mînji. – 2. A prihăni, a profana. Limba Latina pictāre „a picta”, conform limba italiana pittare „a șterge” (Pratti 775). Pentru rezultatul ct › t, conform Pușcariu, JB, XI, 9; Meyer-Lubke, Mitt. Wien, 8; Graur-Rosetti, III, 65-84; în acest caz, pierderea lui p se explică suficient prin disimilarea cu inițiala, conform baptizāre › boteza. Pentru semantism, conform sp. pinta „pată”. În general s-a preferat ca punct de plecare „pată”, pe care au vrut să-l explice prin limba slava (veche) pęta „călcîi” (Cihac, II, 148); prin rut. petno „pată” (Byhan 325); prin limba slava (veche) pętĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 41); prin limba albaneza petë „lamă de metal” (Meyer, Alb. St., IV, 86); prin limba latina pitta ‹ limba greaca (veche) πίττα „bitum” (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 874; Candrea, Elements, 65; Pușcariu 1287; Candrea-Dens., 1357; REW 6546; Tiktin); sau prin limba neogreaca: πίττα „turtă”, conform pită (Rosetti, II, 66). Derivat pată, substantiv feminin (urmă, porțiune colorată diferit de rest, nuanță diferită; stigmat, rușine); pătat, substantiv masculin (dedițel de pădure); petiță, substantiv feminin (pată mică; măliniță; peteșie). Din rom. pare să provină limba sarba: petigi, petici „peteșie”.