Definitie Păta - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PĂTA, patez, verb I.
1. Tranzitiv si reflexiv A(-si) face o pata, a (se) umple de pete; a (se) murdari. ♦ tranz.
A realiza, a face sa constituie o portiune de alta culoare pe un fond omogen colorat; a impestrita.
2. Tranzitiv Figurativ A pangari, a profana; a dezonora. – Din Pata.

Varianta definitie 2: PĂTA verb
1. verifica cuvantul: murdari.
2. a (se) manji, a (se) murdari, a (se) umple. (S-a - de cerneala.)
3. verifica cuvantul: smalta.

Varianta definitie 3: PĂTA verb verifica cuvantul: batjocori compromite, dezonora, necinsti, pangari, profana, spurca, terfeli.

Varianta definitie 4: Pata verb, indicativ prezent 1 singular patez, 3 singular si plural pateaza

Varianta definitie 5: A PĂTA -ez tranzitiv 1) A face sa se pateze; a murdari; a manji. - cu vin. 2) fig. (onoarea, reputatia etcetera) A supune unui sacrilegiu; a profana; a pangari; a spurca. /Din pata

Varianta definitie 6: A SE PĂTA ma -ez intranzitiv A se acoperi (partial sau total) cu pete; a se murdari; a se manji; a se mazgali. /Din pata

Varianta definitie 7: Pata (patez, patat), verb –
1. A se murdari, a se minji. –
2. A prihani, a profana.
Limba Latina *pictāre „a picta”, conform limba italiana pittare „a sterge” (Pratti 775).
Pentru rezultatul ct › t, conform Puscariu, JB, XI, 9; Meyer-Lübke, Mitt.
Wien, 8; Graur-Rosetti, III, 65-84; in acest caz, pierderea lui p se explica suficient prin disimilarea cu initiala, conform baptizāre › boteza.
Pentru semantism, conform sp. pinta „pata”.
În general s-a preferat ca punct de plecare „pata”, pe care au vrut sa-l explice prin limba slava (veche) pęta „calcii” (Cihac, II, 148); prin rut. petno „pata” (Byhan 325); prin limba slava (veche) pętĭno (Miklosich, Slaw.
Elem., 41); prin limba albaneza petë „lama de metal” (Meyer, Alb.
St., IV, 86); prin limba latina *pitta ‹ limba greaca (veche) πίττα „bitum” (Candrea, Conv.
Lit., XXXVIII, 874; Candrea, Élements, 65; Puscariu 1287; Candrea-Dens., 1357; REW 6546; Tiktin); sau prin limba neogreaca: πίττα „turta”, conform pita (Rosetti, II, 66).
Derivat pata, substantiv feminin (urma, portiune colorata diferit de rest, nuanta diferita; stigmat, rusine); patat, substantiv masculin (deditel de padure); petita, substantiv feminin (pata mica; malinita; petesie).
Din rom. pare sa provina limba sarba: petigi, petici „petesie”.