1
Radiotehnică feminin 1) Ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul emiterii și recepției la distanță a undelor radio și a oscilațiilor electromagnetice de frecvență înaltă. 2) Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea radio-aparaturii. [Silabe -di-o-] /<franceză radiotechnique
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Radiotehnică substantiv feminin
1. Tehnica emisiunii, a recepției și a utilizării undelor electromagnetice de înaltă frecvență.
2. Tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. [Genitiv -cii. / conform franceză radiotechnique].
1. Tehnica emisiunii, a recepției și a utilizării undelor electromagnetice de înaltă frecvență.
2. Tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. [Genitiv -cii. / conform franceză radiotechnique].
DN – dicționar de neologisme
3
Radiotehnică substantiv feminin (silabe -di-o-), genitiv-dativ articulat radiotehnicii
DOOM – dicționarul ortografic