Reabilita
Definitie, sens si explicatie
1Reabilita, reabilitez, verb I.
1. Tranzitiv si reflexiv A face sa-si recapete sau a-si recapata buna dispozitie, a(-si) restabili prestigiul stirbit.
2. Tranzitiv (Jur.) A reintegra pe cineva in drepturile pierdute (in urma unei condamnari sau a unei banuieli false). [Pronuntat: re-a-] – Din franceza Rehabiliter.
1. Tranzitiv si reflexiv A face sa-si recapete sau a-si recapata buna dispozitie, a(-si) restabili prestigiul stirbit.
2. Tranzitiv (Jur.) A reintegra pe cineva in drepturile pierdute (in urma unei condamnari sau a unei banuieli false). [Pronuntat: re-a-] – Din franceza Rehabiliter.
2Reabilita verb (silabe re-a-), indicativ prezent 1 singular reabilitez, 3 singular si plural reabiliteaza; conj. prezent 3 singular si plural reabiliteze
3A reabilita -ez tranzitiv 1) A face sa se reabiliteze. 2) jur.
A repune in drepturile de care a fost lipsit. [Silabe Re-a-] /<fr. rehabiliter
A repune in drepturile de care a fost lipsit. [Silabe Re-a-] /<fr. rehabiliter
4A se reabilita ma -ez intranzitiv A-si recapata prestigiul stirbit, buna reputatie. [Silabe Re-a-] /<fr. rehabiliter
5Reabilita verb I.
1. tr., reflexiv A(-si) restabili prestigiul stirbit.
2. tr.
A repune, a reintegra pe cineva in drepturile pierdute (printr-o condamnare).
3. tr.
A readuce in stare activa unele functii alterate in urma unor procese patologice. [Pronume re-a-. / < franceza rehabiliter].
1. tr., reflexiv A(-si) restabili prestigiul stirbit.
2. tr.
A repune, a reintegra pe cineva in drepturile pierdute (printr-o condamnare).
3. tr.
A readuce in stare activa unele functii alterate in urma unor procese patologice. [Pronume re-a-. / < franceza rehabiliter].
6Reabilita verb I. tr., reflexiv a(-si) restabili buna reputatie, onoarea, prestigiul stirbit.
Ii. tr. (jur.)
1. a face o reabilitare (3).
2. a readuce in stare activa unele functii alterate in urma unor procese patologice.
Iii. reflexiv (arg.; despre elevi) a-si indrepta situatia scolara, obtinand o nota buna, dupa note insuficiente. (< franceza rehabiliter)
Ii. tr. (jur.)
1. a face o reabilitare (3).
2. a readuce in stare activa unele functii alterate in urma unor procese patologice.
Iii. reflexiv (arg.; despre elevi) a-si indrepta situatia scolara, obtinand o nota buna, dupa note insuficiente. (< franceza rehabiliter)