Realitate
Definitie, sens si explicatie
1Realitate, realitati, substantiv feminin Existenta efectiva, obiectiva; fapt concret, lucru real, stare de fapt; prin extensiune adevar. ♢ Loc adverb În realitate = de fapt, efectiv, in adevar. ♦ (Fil.; la singular) Materia care exista in afara constiintei omenesti si independent de ea. [Pronuntat: re-a-] – Din franceza Realite, limba latina Realitas, -atis, limba germana Realität.
2Realitate antonim: iluzie, inchipuire, irealitate, vis
3Realitate substantiv
1. verifica cuvantul: adevar.
2. verifica cuvantul: existenta.
3. adevar, veridicitate, (livresc) veracitate, (invechit) veritate. (- continuta intr-o opera literara.)
1. verifica cuvantul: adevar.
2. verifica cuvantul: existenta.
3. adevar, veridicitate, (livresc) veracitate, (invechit) veritate. (- continuta intr-o opera literara.)
4Realitate substantiv feminin (silabe re-a-), g.-d. art. realitatii; (situatii, fapte, lucruri) plural realitati
5Realitate -ati f. 1) Existenta obiectiva; stare reala. 2) Lucru concret, care exista in mod real. 3) Caracter real. 4) Lume inconjuratoare, existenta in afara constiintei umane si independent de ea. [G.-d. Realitatii; Sil. Re-a-] /<fr. realite, limba latina realitas, -atis, limba germana Realität
6Realitate substantiv feminin Categorie filozofica desemnand tot ceea ce exista efectiv; lucru real; (prin extensiune) adevar. ♦ În realitate = de fapt, in adevar. ♦ Natura, universul. [Conform: franceza realite].
7Realitate substantiv feminin
1. (filozofie) existenta efectiva, obiectiva; posibilitate infaptuita.
2. ceea ce exista efectiv, obiectiv; fapt, lucru real. o in - = de fapt, in adevar. (< franceza realite, limba latina realitas, limba germana Realität)
1. (filozofie) existenta efectiva, obiectiva; posibilitate infaptuita.
2. ceea ce exista efectiv, obiectiv; fapt, lucru real. o in - = de fapt, in adevar. (< franceza realite, limba latina realitas, limba germana Realität)