Recita
Definitie, sens si explicatie
1Recita, recit, verb I. Tranzitiv A spune cu voce tare, din memorie, un text (in versuri); a declama. – Din franceza Reciter.
2Recita verb a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (popular) a cuvanta. (A - o poezie.)
3Recita verb, indicativ prezent 1 singular recit, 3 singular si plural recita; conj. prezent 3 singular si plural recite
4A recita recit tranz. (texte) A spune pe de rost, expresiv si cu intonatia ceruta; a declama. - o poezie. /<fr. reciter
5Recita verb I. tr.
A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucata in proza; a declama. [P.i. recit, 3,6 -ta. / < franceza reciter, limba italiana, limba latina recitare].
A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucata in proza; a declama. [P.i. recit, 3,6 -ta. / < franceza reciter, limba italiana, limba latina recitare].
6Recita verb tr. a spune cu voce tare, din memorie, un text (in versuri); a declama. (< franceza reciter, limba latina recitare)