Recunoștință
Definitie, sens si explicatie
1Recunostință, recunostinte, substantiv feminin Obligatie morala pe care cineva o are fata de cel care i-a facut un bine; recunoastere a unei binefaceri primite; gratitudine. – Recunoaste + sufix -inta (dupa franceza reconnaissance).
2Recunostință substantiv (livresc) gratitudine, (invechit si popular) multumita, (invechit) blagodarenie, cunostinta. (Îi poarta o mare -.)
3Recunostinta substantiv feminin cunostinta
4Recunostință -e f. 1) Sentiment de recunoastere a datoriei fata de un binefacator; obligatie morala pentru o binefacere; gratitudine. 2) inv.
Recompensa pentru o binefacere. /a recunoaste + sufix -inta
Recompensa pentru o binefacere. /a recunoaste + sufix -inta
5Recunostință substantiv feminin Aducere aminte cu dragoste, cu devotament a unei binefaceri primite; gratitudine. [< Recunoaste, dupa limba italiana riconoscenza, franceza reconnaissance].
6Recunostință substantiv feminin aducere aminte cu dragoste, recunoastere a unei binefaceri primite; gratitudine. (dupa franceza reconnaissance)