Definitie Registru - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Registru, registre, substantiv neutru
1. Condica, caiet, sistem de fise etcetera in care se inregistreaza diferite date si acte cu caracter administrativ, comercial etcetera ♢ Registru de bord = jurnal de bord pe o nava.
Registru de casa = condica ce se tine obligatoriu de catre fiecare casierie si in care se inscriu zilnic, in ordine cronologica, incasarile si platile facute de aceasta.
Registru de stare civila = condica in care sunt trecute acte de stare civila privitoare la nastere, casatorie, deces etcetera
2. Sertar sau clapa de otel, de fonta, de material ceramic etcetera, care serveste la reglarea tirajului sau la inchiderea canalelor de fum de la caldarile de abur sau de la cuptoarele industriale.
3. (Arhitectura) Suprafata cuprinsa intre doua profiluri orizontale care se intind pe toata lungimea unei fatade. ♦ Fiecare dintre zonele in care este impartita o suprafata decorativa.
4. Ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei.
5. (În sintagma) Registrul navelor = institutie de stat sau particulara organizata in scopul stabilirii normelor tehnice de constructie, de receptie si de exploatare a navelor comerciale.
6. Dispozitiv utilizat in centralele telefonice automate la inregistrarea automata a numarului telefonului chemat.
7. Întinderea scarii muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsa intre nota cea mai de jos si nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectiva, fara schimbarea timbrului. ♦ (Concretizat) Grupul tuburilor sau butoanelor de acelasi timbru ale unui instrument muzical.
8. (Inform.) Dispozitiv folosit in calculatoarele electronice, destinat pastrarii temporare a informatiei. – Din franceza Registre, limba italiana Registro, limba germana Register.

Varianta definitie 2: Registru substantiv verifica cuvantul: continut, cuprins, sumar, tabla de materii.

Varianta definitie 3: Registru substantiv
1. verifica cuvantul: condica.
2. (CONT.) registru de casa = jurnal de casa; registru de partizi verifica cuvantul: cartea mare.
3. (TEHNICA) sertar, suber, ventil. (- la o conducta.)
4. verifica cuvantul: ambitus.
5. (MUZICA) (invechit) octoih. (-ul unui instrument de suflat.)

Varianta definitie 4: Registru substantiv neutru, art. registrul; plural registre

Varianta definitie 5: Registru1 -e n.
Caiet gros de format mare in care se inscriu diferite date sau insemnari cu caracter administrativ; condica; catastif. /<fr. registre, limba germana Register, limba latina register

Varianta definitie 6: Registru2 -e n. tehnica 1) Placa care serveste la reglarea deschiderii sau inchiderii unei conducte. 2) (la statiile telefonice automate) Dispozitiv care serveste la selectarea automata a numarului de telefon chemat. 3) arhit.
Suprafata cuprinsa intre doua profiluri orizontale de-a lungul unei fatade. /<fr. registre, limba germana Register, limba latina register

Varianta definitie 7: Registru substantiv neutru
1. Condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale.
2. Dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unui cilindru.
3. Suprafata dintre doua profiluri orizontale care se intind pe lungimea unei fatade.
4. Întinderea scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♦ (Concretizat) Garnitura de tuburi de orga (sau de coarde de clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru.
5. Dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. ♦ Registru de memorie = dispozitiv care face parte din organele de comanda si calcul ale unui calculator electronic.
6. (Poligr.) Ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. [< franceza registre, limba italiana registro, limba germana Register].

Varianta definitie 8: Registru, substantiv neutru Ansamblul semnelor de reper folosit pentru controlul tiparirii unei imagini care asigura suprapunerea exacta a culorilor intre ele precum si la controlul suprapunerii tiparului pe ambele fete ale suportului imprimat.

Varianta definitie 9: Registru substantiv neutru
1. condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. o - de stare civila = condica in care sunt inregistrate nasterile, casatoriile, decesele etcetera
2. dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unei conducte.
3. (arhit.) suprafata orizontala de decoratie intre doua chenare sau delimitata compozitional.
4. intindere a scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♢ garnitura de tuburi (la orga), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. ♢ (figurativ) trasaturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etcetera ♢ ansamblu de idei, de teme etcetera
5. dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor.
6. (si substantiv masculin) circuit, dispozitiv din organele de comanda si de calcul ale unui calculator electronic destinat memorarii.
7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei.
8. (mar.) institutie de stat, societate care stabileste normele de constructie a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< franceza registre, limba italiana registro, limba germana Register)