Definitie Regulă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: RÉgulĂ, reguli, substantiv feminin
1. Norma, lege pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ♢ Regula de trei = metoda pentru determinarea celei de a patra proportionale a trei numere date.
Regula de trei simpla = regula de trei in care numerele sunt direct proportionale.
Regula de trei compusa = regula de trei in care cea de a patra proportionala se refera la numere care sunt si ele deduse printr-o regula de trei. ♦ Obicei, linie de conduita, principiu conducator.
2. Randuiala, ordine; regularitate. ♢ Locutiune adverb De regula = de obicei, in mod obisnuit.
În (buna) regula = in ordine, asa cum se cuvine.
În toata regula = dupa toate regulile, in lege.
3. (Popular) Menstruatie. – Din limba latina Regula, limba italiana Regola (cu unele sensuri dupa franceza règle).

Varianta definitie 2: Regula antonim: debandada, dezordine

Varianta definitie 3: RÉgulĂ substantiv verifica cuvantul: ciclu, menstruatie, operatie, period.

Varianta definitie 4: RÉgulĂ substantiv
1. verifica cuvantul: uzanta.
2. verifica cuvantul: canon.
3. verifica cuvantul: indicatie.
4. norma, precept, principiu, randuiala, (invechit) pravila, tocmeala. (- de viata.)
5. verifica cuvantul: ceremonial.
6. verifica cuvantul: precept.
7. verifica cuvantul: disciplina.
8. verifica cuvantul: ordine.
9. verifica cuvantul: ran-duiala.

Varianta definitie 5: Regula substantiv feminin, g.-d. art. regulii; plural reguli

Varianta definitie 6: RÉgulĂ -i f. 1) Norma potrivit careia se desfasoara o activitate; precept. 2) mat.
Mod de rezolvare a unor probleme. ♢ - de trei (simpla si compusa) metoda pentru determinarea celei de-a patra marimi date. 3) Principiu calauzitor; linie de conduita. - de politete. ♢ De - in mod obisnuit; de obicei. 4) Asezare a unor obiecte potrivit unor cerinte. ♢ A face - a face ordine. În (buna) - asa cum trebuie; in ordine. În toata -a in conformitate cu legea; in deplina ordine. [G.-D. Regulii] /<lat. regula, franceza regle

Varianta definitie 7: RÉgulĂ substantiv feminin
1. Norma pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regula = in mod obisnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduita, lege, obicei.
2. Randuiala, ordine, regularitate. [Plural -li, -le. / < limba latina regula, conform limba italiana regola, franceza règle].

Varianta definitie 8: RÉgulĂ substantiv feminin
1. norma pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen. o de - = in mod obisnuit.
2. principiu conducator, linie de conduita, precept, obicei.
3. randuiala, ordine, regularitate. (< limba latina regula, dupa franceza règle)

Varianta definitie 9: Regula (regule), substantiv feminin – Norma. – Varianta plural reguli.
Limba Latina regula (secolul XIX).
Este dubletul lui rigla, substantiv feminin (linie), din limba neogreaca: ῥίγλα (Galdi 246). – Derivat regula, verb (a reglementa; a ordona, a determina; familiar, a pedepsi; Arg., a se copula); regulament, substantiv neutru (norma; Arg., copulatie); regularisi, verb (a regulariza; a corecta, a imbunatati, a pedepsi); regulator, substantiv masculin din franceza regulateur; neregulat, adjectiv (iregular; adverb , fara nici o regula).
Ragula, substantiv feminin (clasa, casta), cuvint folosit numai de Dosoftei, poate un latinism, inteles de el ca „ordin”.