Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Regulă

1 * Cuvantul cu diacritice: régulă
Cuvantul fara diacritice: regula

Definitie: REGULĂ, reguli, substantiv feminin 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ♢ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ♢ Locutiune adverb De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Popular) Menstruație. – Din limba latina regula, limba italiana regola (cu unele sensuri după franceza regle).

2 * Cuvantul cu diacritice: regulă
Cuvantul fara diacritice: regula

Definitie: Regulă antonim: debandadă, dezordine

3 * Cuvantul cu diacritice: régulă
Cuvantul fara diacritice: regula

Definitie: REGULĂ substantiv verifica cuvantul: ciclu, menstruație, operație, period.

4 * Cuvantul cu diacritice: régulă
Cuvantul fara diacritice: regula

Definitie: REGULĂ substantiv 1. verifica cuvantul: uzanță. 2. verifica cuvantul: canon. 3. verifica cuvantul: indicație. 4. normă, precept, principiu, rânduială, (învechit) pravilă, tocmeală. (- de viață.) 5. verifica cuvantul: ceremonial. 6. verifica cuvantul: precept. 7. verifica cuvantul: disciplină. 8. verifica cuvantul: ordine. 9. verifica cuvantul: rân-duială.

5 * Cuvantul cu diacritice: régulă
Cuvantul fara diacritice: regula

Definitie: regulă substantiv feminin, g.-d. art. regulii; plural reguli

6 * Cuvantul cu diacritice: régulă -i
Cuvantul fara diacritice: regula

Definitie: REGULĂ -i f. 1) Normă potrivit căreia se desfășoară o activitate; precept. 2) mat. Mod de rezolvare a unor probleme. ♢ - de trei (simplă și compusă) metodă pentru determinarea celei de-a patra mărimi date. 3) Principiu călăuzitor; linie de conduită. - de politețe. ♢ De - în mod obișnuit; de obicei. 4) Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe. ♢ A face - a face ordine. În (bună) - așa cum trebuie; în ordine. În toată -a în conformitate cu legea; în deplină ordine. [G.-D. regulii] limba latina regula, franceza regle

7 * Cuvantul cu diacritice: régulă
Cuvantul fara diacritice: regula

Definitie: REGULĂ substantiv feminin 1. Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regulă = în mod obișnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduită, lege, obicei. 2. Rânduială, ordine, regularitate. [Plural -li, -le. / < limba latina regula, conform limba italiana regola, franceza regle].

8 * Cuvantul cu diacritice: régulă
Cuvantul fara diacritice: regula

Definitie: REGULĂ substantiv feminin 1. normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen. o de - = în mod obișnuit. 2. principiu conducător, linie de conduită, precept, obicei. 3. rânduială, ordine, regularitate. (< limba latina regula, după franceza regle)

9 * Cuvantul cu diacritice: régulă regule
Cuvantul fara diacritice: regula

Definitie: regulă (regule), substantiv feminin – Normă. – Varianta plural reguli. Limba Latina regula (secolul XIX). Este dubletul lui riglă, substantiv feminin (linie), din limba neogreaca: ῥίγλα (Galdi 246). – Derivat regula, verb (a reglementa; a ordona, a determina; familiar, a pedepsi; Arg., a se copula); regulament, substantiv neutru (normă; Arg., copulație); regularisi, verb (a regulariza; a corecta, a îmbunătăți, a pedepsi); regulator, substantiv masculin din franceza regulateur; neregulat, adjectiv (iregular; adverb , fără nici o regulă). Răgulă, substantiv feminin (clasă, castă), cuvînt folosit numai de Dosoftei, poate un latinism, înțeles de el ca „ordin”.