Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Relativitate

1 * Cuvantul cu diacritice: relativitáte
Cuvantul fara diacritice: relativitate

Definitie: RELATIVITATE substantiv feminin 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a mărimilor fizice de a avea valori dependente de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate. ♢ Teoria relativității = teorie fizică a interdependenței dintre spațiu, timp și materia în mișcare, prin care se stabilesc, cu precizie mai mare decât în fizica clasică, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice și pentru cazurile în care vitezele corpurilor nu sunt neglijabile față de viteza de propagare a luminii în vid. – Din franceza relativite.

2 * Cuvantul cu diacritice: relativitáte
Cuvantul fara diacritice: relativitate

Definitie: RELATIVITATE substantiv relativism.

3 * Cuvantul cu diacritice: relativitáte
Cuvantul fara diacritice: relativitate

Definitie: relativitate substantiv feminin, g.-d. art. relativității

4 * Cuvantul cu diacritice: relativitáte
Cuvantul fara diacritice: relativitate

Definitie: RELATIVITATE f. Caracter relativ. ♢ Teo-ria -ății teorie care caracterizează proprie-tățile temporal-spațiale ale proceselor fizice. franceza relativite, limba germana Relativitat

5 * Cuvantul cu diacritice: relativitáte
Cuvantul fara diacritice: relativitate

Definitie: RELATIVITATE substantiv feminin 1. Însușirea a ceea ce este relativ; relativism. 2. Proprietate a mărimilor fizice de a depinde de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate. ♦ Teoria relativității = teorie formulată de Einstein, potrivit căreia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atât mai mică cu cât vitezele corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii în vid. [Conform: franceza relativite].

6 * Cuvantul cu diacritice: relativitáte
Cuvantul fara diacritice: relativitate

Definitie: RELATIVITATE substantiv feminin 1. faptul de a fi relativ; relativism (2). 2. proprietate a fenomenelor, a mărimilor fizice de a depinde de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate. o teoria -ății = teorie fizică potrivit căreia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atât mai mică cu cât vitezelor corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii în vid. (< franceza relativite)