Renaștere

Renaștere, renașteri, substantiv feminin Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment.
(Și ca nume propriu) Mișcare social-politică și culturală, din secolul XIV până în secolul XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; epocă din istoria Europei în care s-a manifestat această mișcare. – Din Renaște.

DEX – dicționarul explicativ

Renaștere renașteri feminin 1) vezi A renaște. 2) (în Europa occidentală și centrală din secolul Xiv-xvi) Mișcare social-politică și culturală, determinată de lupta burgheziei împotriva feudalismului și caracterizată prin promovarea unei concepții optimiste despre demnitatea și mareția omului, prin înflorirea științelor și artelor și prin interes sporit pentru cultura antică. 3) Epocă istorică care include această perioadă de timp. [Genitiv-dativ Renașterii] /vezi a renaște

NODEX – noul dicționar explicativ

Renaștere substantiv feminin
1. Trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt.
2. Mișcare social-politică și culturală din secolul Xiv-xvi în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< Renaște, după franceză Renaissance, italiană Rinascimento].

DN – dicționar de neologisme

Renaștere substantiv feminin
1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt.
2. mișcare social-politică și culturală din secolul Xiv-xvi în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. (< renaște, /II/ după franceză Renaissance)

MDN – marele dicționar de neologisme