Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Repede

1 * Cuvantul cu diacritice: répede
Cuvantul fara diacritice: repede

Definitie: REPEDE, repezi, adjectiv , adverb I. Adjectiv 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; prin extensiune (despre picături, stropi etcetera) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ♢ Locutiune adverb Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre agenți fizici) Care se manifestă cu putere dar nu durează mult; care trece iute. 3. (Despre dealuri, planuri etcetera) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat, deodată, brusc. ♢ Expresie Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu, prea curând. – Limba Latina rapidus, rapide.

2 * Cuvantul cu diacritice: repede
Cuvantul fara diacritice: repede

Definitie: Repede antonim: agale, alene, domol, încet, lent, liniștit, târziu

3 * Cuvantul cu diacritice: répede
Cuvantul fara diacritice: repede

Definitie: REPEDE adjectiv verifica cuvantul: succint, sumar.

4 * Cuvantul cu diacritice: répede
Cuvantul fara diacritice: repede

Definitie: REPEDE adjectiv , adverb , substantiv I. adjectiv , adverb 1. adjectiv verifica cuvantul: sprinten. 2. adjectiv verifica cuvantul: iute. 3. adverb verifica cuvantul: iute. 4. adverb verifica cuvantul: imediat. 5. adverb verifica cuvantul: allegro. 6. adverb verifica cuvantul: deodată. 7. adjectiv verifica cuvantul: abrupt. II. substantiv (ENTOM.; Cicindela campestris) (regional) dragobete, măsurător, târtăriță.

5 * Cuvantul cu diacritice: répede
Cuvantul fara diacritice: repede

Definitie: repede adjectiv m., f. repede; plural m. și feminin: repezi

6 * Cuvantul cu diacritice: répede
Cuvantul fara diacritice: repede

Definitie: repede adverb

7 * Cuvantul cu diacritice: répede
Cuvantul fara diacritice: repede

Definitie: repede (insectă) substantiv feminin, plural repezi

8 * Cuvantul cu diacritice: répede
Cuvantul fara diacritice: repede

Definitie: REPEDE¹ adverb 1) Într-un timp scurt; în (cu) grabă; iute; imediat. A acționa -. 2) Înainte de vreme; (prea) devreme; de timpuriu; prematur. A îmbătrâni -. limba latina rapidus, rapide

9 * Cuvantul cu diacritice: répede -zi
Cuvantul fara diacritice: repede

Definitie: REPEDE² -zi adjectiv 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește repeziciune; iute. Gesturi -zi. 2) (despre ape curgătoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu -. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani -zi. 4) (despre precipitații atmosferice) Care sunt intense și de scurtă durată. Ploaie -. 5) (despre forme de relief) Care este foarte înclinat; cu unghi mare de înclinație. Po-vârniș -. 6) (despre mișcări) Care se face fară întârziere; rapid. limba latina rapidus, rapide

10 * Cuvantul cu diacritice: répede
Cuvantul fara diacritice: repede

Definitie: repede adjectiv – 1. Rapid, iute. – 2. Abrupt, pieziș. – 3. (Adv.) Curînd, degrabă, rapid. – 4. (S.m.) Insectă (Cicindella campestris). – Varianta Mold. răpede. Trans. de Verifica cuvantul: rapăd. Istr. răpede. Limba Latina rapĭdus (Pușcariu 1455; REW 7054), conform limba italiana ratto. Schimbarea finalei trebuie să fie modernă, conform rapăd (Todoran, Dacor., XI, 128), așa că ipoteza unui limba latina rapĭdis (Pușcariu) nu pare necesară; conform limpede. Sensul 2 ar putea fi rezultatul unei contaminări cu limba latina rῑpĭdus „abrupt”, de unde limba italiana ripido și probabil franceza raide „rigid” ‹ rĭgĭdus. Derivat repezi, verb (a arunca, a răspîndi; a alunga, a da afară; a expedia, a trimite repede; a pregăti în grabă; a reproșa, a mustra; reflexiv, a se grăbi; reflexiv, a se năpusti, a tăbărî; reflexiv, a fugi); repezeală, substantiv feminin (repeziciune; mustrare, ceartă); repezit, substantiv masculin (grăbit; agitat); repezitură, substantiv feminin (pornire, impuls); repeziș, substantiv neutru (pantă, povîrniș); repeziciune, substantiv feminin (promtitudine); repejune (var. repegiune), substantiv feminin (Mold., repezeală); repejor (var. repegior), adverb (prompt, în grabă); repega (var. răpăga), verb (a aluneca, a cădea), este cu repezi (› repegiune) în aceeași relație ca putregai cu putrezi › putregiune sau mucegai ‹ mucezi (de la un limba latina rapĭcāre, după Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 300; din limba latina rĕpĭcāre ‹ rĕpĕns, după Giuglea, Dacor., IV, 381; din limba latina rĕpĭgāre ‹ rĕpĕre, după Buescu, R. Etudes roum., III, 168; legătura cu mag. repegetni „a se crăpa”, sugerată de Scriban, nu e posibilă); rapăg, substantiv neutru (Banat, alunecuș, patinoar); repeguș (var. răpăguș), substantiv neutru (lunecuș; povîrniș); repezină, substantiv feminin (abis, tău, repeziș), conform Densusianu, Rom., XXXVIII, 73. Din rom. provine săs. repezin, verb