Resimți
Definitie, sens si explicatie
1Resimți, resimt, verb Iv.
1. Tranzitiv A simti.
2. Reflexiv A simti urmarile, consecintele unei imprejurari anterioare. ♦ A se face simtit, a avea repercusiuni. – Din franceza Ressentir (dupa simti).
1. Tranzitiv A simti.
2. Reflexiv A simti urmarile, consecintele unei imprejurari anterioare. ♦ A se face simtit, a avea repercusiuni. – Din franceza Ressentir (dupa simti).
2Resimți verb a se repercuta, a se simti. (Unele efecte se - asupra lui.)
3Resimti verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural resimt; conj. prezent 3 singular si plural resimta
4A Resimți resimt tranzitiv A simti din nou. /<fr. ressentir
5A se Resimți ma resimt intranzitiv 1) A fi urmarit in continuare suportand efectele. 2) A simti urmarile; a-si manifesta efectele; a avea urmari; a se rasfrange. /<fr. ressentir
6Resimți verb Iv.
1. tr.
A simti (din nou).
2. refl.
A simti consecintele, urmarile, o slabiciune etcetera ♦ A avea urmari. [P.i. resimt. / dupa franceza ressentir].
1. tr.
A simti (din nou).
2. refl.
A simti consecintele, urmarile, o slabiciune etcetera ♦ A avea urmari. [P.i. resimt. / dupa franceza ressentir].
7Resimți verb I. tr. a simti puternic (o senzatie fizica, un sentiment).
Ii. reflexiv a simti unele consecinte neplacute, o slabiciune etcetera ♢ a avea urmari. (dupa franceza ressentir)
Ii. reflexiv a simti unele consecinte neplacute, o slabiciune etcetera ♢ a avea urmari. (dupa franceza ressentir)