Respinge
Definitie, sens si explicatie
1Respinge, resping, verb Iii.
Tranzitiv
1. A refuza, a nu admite, a nu accepta.
2. A indeparta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca inapoi.
3. A tine piept unui atac armat, a sili pe dusman sa se retraga.
4. Figurativ A inabusi un sentiment, o pornire. – Din limba italiana Respingere.
Tranzitiv
1. A refuza, a nu admite, a nu accepta.
2. A indeparta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca inapoi.
3. A tine piept unui atac armat, a sili pe dusman sa se retraga.
4. Figurativ A inabusi un sentiment, o pornire. – Din limba italiana Respingere.
2A respinge antonim: a accepta, a admite, a adopta, a aproba, a atrage, a consimti, a primi, a sustine, a accepta
3Respinge verb
1. verifica cuvantul: refuza.
2. verifica cuvantul: recuza.
3. verifica cuvantul: repudia.
4. verifica cuvantul: dezaproba.
5. a lasa, (figurativ) a tranti. (L-a - la examen.)
6. a alunga, a goni, a izgoni, (fig. cuvant invechit) a impinge. (Îl - pe inamic din tara.)
1. verifica cuvantul: refuza.
2. verifica cuvantul: recuza.
3. verifica cuvantul: repudia.
4. verifica cuvantul: dezaproba.
5. a lasa, (figurativ) a tranti. (L-a - la examen.)
6. a alunga, a goni, a izgoni, (fig. cuvant invechit) a impinge. (Îl - pe inamic din tara.)
4Respinge verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural resping, 1 plural respingem, perf. substantiv 1 singular respinsei, 1 plural respinseram; part. respins
5A respinge resping tranzitiv 1) (persoane sau lucruri) A indeparta de la sine; a repudia. 2) (rugaminti, oferte etcetera) A nu consimti sa primeasca; a nu satisface; a nu admite; a refuza. 3) (dusmani, armate etcetera) A sili sa se retraga. /<it. respingere
6Respinge verb Iii. tr.
1. A impinge inapoi; a indeparta, a alunga. ♦ A refuza.
2. A rezista unui atac; a sili pe dusman sa se retraga. [P.i. resping. / < limba italiana respingere].
1. A impinge inapoi; a indeparta, a alunga. ♦ A refuza.
2. A rezista unui atac; a sili pe dusman sa se retraga. [P.i. resping. / < limba italiana respingere].
7Respinge verb tr.
1. a impinge inapoi; a indeparta, a alunga. ♢ a refuza.
2. a rezista unui atac; a sili pe dusman sa se retraga. (< limba italiana respingere)
1. a impinge inapoi; a indeparta, a alunga. ♢ a refuza.
2. a rezista unui atac; a sili pe dusman sa se retraga. (< limba italiana respingere)
8Respinge (resping, respins), verb – A refuza, a indeparta, a refula. limba italiana: respingere (Tiktin; Candrea) sau mai probabil de la (im)pinge, cu pref. ras-.
Secolul Xviii. – Derivat respingator, adjectiv (dezgustator).
Secolul Xviii. – Derivat respingator, adjectiv (dezgustator).