1
Restaurație, restaurații, substantiv feminin
1. Restaurare; prin specializare perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.
2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente pline de grație. [Pronunțat: -sta-u-] – Din franceză Restauration, latină Restauratio.
1. Restaurare; prin specializare perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.
2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente pline de grație. [Pronunțat: -sta-u-] – Din franceză Restauration, latină Restauratio.
DEX – dicționarul explicativ
2
Restaurație substantiv feminin (În gastronomie) Cuvânt recent, utilizat tot mai frecvent în literatura de specialitate în locul sintagmei alimentație publică, pentru domeniul de activitate cuprinzând producția culinară (pregătirea preparatelor culinare, de patiserie și de cofetărie) și desfacerea acestora, precum și a băuturilor (servirea pentru consumul pe loc sau livrarea la comandă, în afara localului), activitate desfăsurată în cadrul unor unități economice specializate. – Din franceză restauration.
DEX – dicționarul explicativ
3
Restaurație restaurații feminin 1) vezi A restaura. 2) Perioadă istorică caracterizată prin readucerea pe tron a unor dinastii detronate. Restaurația Burbonilor în Franța. 3) (în secolul XIX) Stil în arta franceză caracterizat prin linii curbate, forme rotunjite, ornamente pline de grație. [Silabe -sta-u-] /<franceză restauration, latină restauratio, restauraționis
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Restaurație substantiv feminin
1. restaurare; (prin specializare) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.
2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii.
perioadă în istoria literaturii engleze, între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. (< franceză restauration, latină restauratio)
1. restaurare; (prin specializare) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc.
2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii.
perioadă în istoria literaturii engleze, între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. (< franceză restauration, latină restauratio)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Restaurație substantiv feminin (silabe -ți-e; morfematic -sta-), articulat restaurația (silabe -ți-a), genitiv-dativ articulat restaurației; plural restaurații, articulat restaurațiile (silabe -ți-i-)
DOOM – dicționarul ortografic
6
!restaurație (-ta-u, -ți-e) substantiv feminin, articulat restaurația (-ți-a), genitiv-dativ articulat restaurației; plural restaurații, articulat restaurațiile (-ți-i)
DOOM – dicționarul ortografic