Revoca
Definitie, sens si explicatie
1Revoca, revoc, verb I. Tranzitiv
1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispozitie.
2. A scoate dintr-o functie publica, in baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit in aceea functie printr-un act de guvernamant. – Din franceza Revoquer, limba latina Revocare.
1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispozitie.
2. A scoate dintr-o functie publica, in baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit in aceea functie printr-un act de guvernamant. – Din franceza Revoquer, limba latina Revocare.
2A revoca antonim: a desemna, a numi
3Revoca verb a anula, a contramanda. (A - un ordin.)
4Revoca verb, indicativ prezent 1 singular revoc, 3 singular si plural revoca
5A revoca revoc tranz. 1) (legi, dispozitii oficiale etcetera) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. - un arest. 2) (ministri sau titulari) A inlatura din functie; a destitui. - un amba-sador. - un functionar. /<fr. revoquer, limba latina revocare
6Revoca verb I. tr.
1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etcetera).
2. A destitui dintr-o functie publica, in baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernamant. [P.i. revoc, 3,6 revoca, conjunctie: revoce. / < franceza revoquer, conform limba latina revocare].
1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etcetera).
2. A destitui dintr-o functie publica, in baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernamant. [P.i. revoc, 3,6 revoca, conjunctie: revoce. / < franceza revoquer, conform limba latina revocare].
7Revoca verb tr.
1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etcetera)
2. a destitui dintr-o functie publica, in baza unui drept legal. (< franceza revoquer, limba latina revocare)
1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etcetera)
2. a destitui dintr-o functie publica, in baza unui drept legal. (< franceza revoquer, limba latina revocare)