Definitie Rezema - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Rezema, reazem, verb I.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) aseza astfel incat sa fie sustinut de ceva: a (se) sprijini, a (se) propti. ♢ Expresie (Tranzitiv; familiar) A rezema peretii (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic.
2. Reflexiv Figurativ A se intemeia, a se baza. [Varianta: (regional) Razima verb I] – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Rezema verb verifica cuvantul: baza, bizui, conta, fundamenta, increde, intemeia, sprijini.

Varianta definitie 3: Rezema verb
1. verifica cuvantul: sustine.
2. a propti, a pune, a sprijini. (- scara sa suim.)

Varianta definitie 4: Rezema verb, indicativ prezent 1 singular reazam, 2 singular rezemi, 3 singular si plural reazema; conj. prezent 3 singular si plural rezeme; imper. 2 singular reazema

Varianta definitie 5: A rezema reazam tranzitiv (obiecte) A aseza astfel incat sa se sprijine si sa nu cada; a sprijini; a propti. - de copac. ♢ - peretii (sau Peretele) a) a sta fara treaba; b) a nu lua parte la dans. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: A se rezema ma reazam intranzitiv 1) (urmat de un substantiv, nume de obiect concret, cu prepozitia De) A se folosi ca de un reazem; a se sprijini; a se propti. 2) fig. (urmat de un substantiv cu prepozitia de) A pune temei; a se intemeia; a se sprijini; a se baza; a se bizui. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 7: Rezema (reazem, rezemat), verb –
1. A se sprijini, a fi sustinut. –
2. A (se) asigura, a se propti, a se fixa. –
3. A se odihni, a sta comod. –
4. (Refl.) A se baza, a se bizui. – Varianta razema, razima, rezama si der.
Gr. ῥιζόοµαι, perf. ἐῥῥίζωµαι „a se baza, a se propti, a se intari”, din ῥίζωµα „inradacinare”, conform limba greaca (veche) ἰscurίζοµαι „a sprijini”.
Se poate presupune un intermediar limba latina vulg. *rhizomare.
Celelalte explicatii par insuficiente: din limba slava (veche) (Cihac, II, 310); din limba latina rādῑca (Puscariu, Conv. lit., 1904, 260; Philippide, II, 730; limba albaneza rĕdzim „prapastie” provine mai curind, ca si mr., din acelasi limba neogreaca: ῥίζωµα „poala de munte”); din limba latina rĕmĕdium „intarire”, rĕmĕdiāre „a intari” (Scriban, Arhiva, 1925, 532; Giuglea, Dacor., II, 643-5; REW 7194).
Derivat reazem, substantiv neutru (sprijin, sustinere; proptea, toiag; baza); rezematoare, substantiv feminin (parapet, grilaj, pervaz); rezematura, substantiv feminin (invechit, baza, fundament).