Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rezema

1 * Cuvantul cu diacritice: rezemá
Cuvantul fara diacritice: rezema

Definitie: REZEMA, reazem, verb I. 1. Tranzitiv și reflexiv A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva: a (se) sprijini, a (se) propti. ♢ Expresie (Tranzitiv; familiar) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Reflexiv Figurativ A se întemeia, a se baza. [Varianta: (regional) răzima verb I] – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: rezemá
Cuvantul fara diacritice: rezema

Definitie: REZEMA verb verifica cuvantul: baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini.

3 * Cuvantul cu diacritice: rezemá
Cuvantul fara diacritice: rezema

Definitie: REZEMA verb 1. verifica cuvantul: susține. 2. a propti, a pune, a sprijini. (- scara să suim.)

4 * Cuvantul cu diacritice: rezemá
Cuvantul fara diacritice: rezema

Definitie: rezema verb, indicativ prezent 1 singular reazăm, 2 singular rezemi, 3 singular și plural reazemă; conj. prezent 3 singular și plural rezeme; imper. 2 singular reazemă

5 * Cuvantul cu diacritice: a rezemá reázăm
Cuvantul fara diacritice: rezema

Definitie: A REZEMA reazăm tranzitiv (obiecte) A așeza astfel încât să se sprijine și să nu cadă; a sprijini; a propti. - de copac. ♢ - pereții (sau peretele) a) a sta fără treabă; b) a nu lua parte la dans. /Origine necunoscuta

6 * Cuvantul cu diacritice: a se rezemá mă reázăm
Cuvantul fara diacritice: rezema

Definitie: A SE REZEMA mă reazăm intranzitiv 1) (urmat de un substantiv, nume de obiect concret, cu prepoziția de) A se folosi ca de un reazem; a se sprijini; a se propti. 2) fig. (urmat de un substantiv cu prepoziția de) A pune temei; a se întemeia; a se sprijini; a se baza; a se bizui. /Origine necunoscuta

7 * Cuvantul cu diacritice: rezemá reázem rezemát
Cuvantul fara diacritice: rezema

Definitie: rezema (reazem, rezemat), verb – 1. A se sprijini, a fi susținut. – 2. A (se) asigura, a se propti, a se fixa. – 3. A se odihni, a sta comod. – 4. (Refl.) A se baza, a se bizui. – Varianta răzema, răzima, rezăma și der. Gr. ῥιζόοµαι, perf. ἐῥῥίζωµαι „a se baza, a se propti, a se întări”, din ῥίζωµα „înrădăcinare”, conform limba greaca (veche) ἰscurίζοµαι „a sprijini”. Se poate presupune un intermediar limba latina vulg. rhizomare. Celelalte explicații par insuficiente: din limba slava (veche) (Cihac, II, 310); din limba latina rādῑca (Pușcariu, Conv. lit., 1904, 260; Philippide, II, 730; limba albaneza rĕdzim „prăpastie” provine mai curînd, ca și mr., din același limba neogreaca: ῥίζωµα „poală de munte”); din limba latina rĕmĕdium „întărire”, rĕmĕdiāre „a întări” (Scriban, Arhiva, 1925, 532; Giuglea, Dacor., II, 643-5; REW 7194). Derivat reazem, substantiv neutru (sprijin, susținere; proptea, toiag; bază); rezemătoare, substantiv feminin (parapet, grilaj, pervaz); rezemătură, substantiv feminin (învechit, bază, fundament).