Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rezervă

1 * Cuvantul cu diacritice: rezérvă
Cuvantul fara diacritice: rezerva

Definitie: REZERVĂ, rezerve, substantiv feminin 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etcetera pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor greutăți neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze caantități sporite de produse. (Fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nici o sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etcetera; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (Jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (Fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm³ de bioxid de carbon care se degajează din 100 ml de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ♢ Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etcetera destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ♢ Locutiune adjectiv De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ Prin specializare: (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii tilulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. ♦ Locutiune adverb Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nici o garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea,exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ♦ Locutiune prep. Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ Figurativ Prudență, circumspecție; discreție; reticență; prin extensiune răceală, indiferență; jenă. – Din franceza reserve.

2 * Cuvantul cu diacritice: rezérvă
Cuvantul fara diacritice: rezerva

Definitie: REZERVĂ substantiv verifica cuvantul: răceală.

3 * Cuvantul cu diacritice: rezérvă
Cuvantul fara diacritice: rezerva

Definitie: REZERVĂ substantiv 1. (învechit) rezervație. (Mai are o - de alimente.) 2. verifica cuvantul: marjă. 3. verifica cuvantul: îndoială. 4. verifica cuvantul: reținere. 5. reticență, reținere, (livresc) parcimonie. (O - neîntemeiată a cuiva.) 6. verifica cuvantul: critică.

4 * Cuvantul cu diacritice: rezérvă
Cuvantul fara diacritice: rezerva

Definitie: rezervă substantiv feminin, g.-d. art. rezervei; plural rezerve

5 * Cuvantul cu diacritice: rezérvă -e
Cuvantul fara diacritice: rezerva

Definitie: REZERVĂ -e f. 1) Totalitate de bunuri materiale puse la păstrare pentru a fi folosite în caz de nevoie. ♢ -e ale producției posibili-tăți neutilizate pentru sporirea producției. -e interne posibilități nefolosite de care dispune o întreprindere pentru sporirea producției, fără investiții suplimentare. - de muncă tineri din școlile polivalente care se pregătesc să îmbrățișeze diverse specialități. - de aur (sau --aur) fond centralizat de aur care se păs-trează în băncile centrale sau în trezoreria unui stat. -e naturale cantitate de substanțe minerale utile aflate în scoarța terestră. - succesorială parte dintr-o avere succesorială de care testatarul nu poate dispune liber, fiind rezervată unor anumiți moștenitori. 2) Cate-gorie de cetățeni care au satisfăcut serviciul militar și care urmează a fi mobilizați în caz de război. Ofițer de -. 3) Unitate militară neangajată, care intervine în luptă în caz de necesitate. 4) Persoană sau obiect care poate fi folosit în caz de nevoie; disponibilitate. 5) Lipsă de încredere; neîncredere; îndoială. A avea -e față de cineva. ♢ Fără - (sau -e) în întregime; necondiționat. Cu multă - fără a garanta exactitatea și autenticitatea unui fapt. Sub -a ... cu condiția ... [G.-D. rezervei] franceza reserve

6 * Cuvantul cu diacritice: rezérvă
Cuvantul fara diacritice: rezerva

Definitie: REZERVĂ substantiv feminin 1. Cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. ♢ Rezervă succesorală = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. ♦ (Fig.; mai ales la plural) Posibilități. ♢ Rezerve interne = totalitatea posibilităților existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit realizarea unor cantități sporite de produse. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile conținute într-un zăcământ. 2. Cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. Parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. Motiv de îndoială, obiecție. ♢ Fără rezervă = fără reținere, în întregime. ♦ (Figurat) Prudență, cumpătare, măsură; discreție; (prin extensiune) răceală, indiferență, jenă. [< franceza reserve < reserver – a pune deoparte].

7 * Cuvantul cu diacritice: rezérvă
Cuvantul fara diacritice: rezerva

Definitie: REZERVĂ substantiv feminin 1. cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit. o (jur.) - succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiți moștenitori. ♢ (fig.; plural) posibilități. ♢ cantitate de substanțe minerale utile într-un zăcământ. 2. cameră de spital unde se internează un singur bolnav. 3. parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ♢ (sport) jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție. 4. motiv de îndoială, obiecție. o fără - = fără reținere, în întregime. ♢ (figurativ) prudență, cumpătare, măsură; discreție. (prin extensiune) răceală, indiferență. (< franceza reserve)