Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rezonanță

1 * Cuvantul cu diacritice: rezonánță
Cuvantul fara diacritice: rezonanta

Definitie: REZONANȚĂ, rezonanțe, substantiv feminin 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. ♢ Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunete. 3. (Medicina) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din franceza resonance.

2 * Cuvantul cu diacritice: rezonánță
Cuvantul fara diacritice: rezonanta

Definitie: REZONANȚĂ substantiv verifica cuvantul: răsunet.

3 * Cuvantul cu diacritice: rezonánță
Cuvantul fara diacritice: rezonanta

Definitie: REZONANȚĂ substantiv răsunet, sonoritate, timbru, ton. (- unui flaut.)

4 * Cuvantul cu diacritice: rezonánță
Cuvantul fara diacritice: rezonanta

Definitie: rezonanță substantiv feminin, g.-d. art. rezonanței; plural rezonanțe

5 * Cuvantul cu diacritice: rezonánță -e
Cuvantul fara diacritice: rezonanta

Definitie: REZONANȚĂ -e f. 1) Proprietate a unor obiecte de a intensifica și de a prelungi sunetele. Cutie de -. 2) fiz. Fenomen de apariție a oscilațiilor sub acțiunea altor oscilații de (aproape) aceeași frecvență. - mecanică. 3) figurativ Efect produs de un eveniment, fapt etcetera asupra cuiva; răsunet; ecou. franceza resonnance

6 * Cuvantul cu diacritice: rezonánță
Cuvantul fara diacritice: rezonanta

Definitie: REZONANȚĂ substantiv feminin 1. Fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor încăperi etcetera de a întări și prelungi sunetele. ♢ Cutie de rezonanță = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde. 2. Creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonanței = concepție reprezentând o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabilește, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, răspuns, rezultat. [Conform: limba latina resonantia, franceza resonance, limba italiana risonanza].

7 * Cuvantul cu diacritice: rezonánță
Cuvantul fara diacritice: rezonanta

Definitie: REZONANȚĂ substantiv feminin 1. fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau încăperi de a întări și prelungi sunetele. o cutie de - = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde. 2. creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chimie) teorie a mezomeriei, potrivit căreia structura reală a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de mișcare oscilatorie a electronilor de valență. 4. (figurativ) ecou, rezultat, răsunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< franceza resonance)