Definitie Rezonanță - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: RezonanȚĂ, rezonante, substantiv feminin
1. Proprietate a unor corpuri sau a unor incaperi de a intensifica si a prelungi sunetele; rasunet.
2. Stare de vibratie in care se gaseste un corp sau un sistem fizic cand asupra lui se exercita o actiune exterioara periodica, cu o frecventa egala ori apropiata cu frecventa proprie vibratiei corpului sau a sistemului. ♢ Cutie de rezonanta = cavitate al carei volum de aer este capabil sa oscileze si sa amplifice sunete.
3. (Medicina) Tulburare de gandire la schizofrenici, caracterizata prin inlocuirea legaturilor de fond ale actiunilor prin relatii verbale, de obicei facute dupa asonanta, rima sau localizare in timp sau spatiu. – Din franceza Resonance.

Varianta definitie 2: RezonanȚĂ substantiv verifica cuvantul: rasunet.

Varianta definitie 3: RezonanȚĂ substantiv rasunet, sonoritate, timbru, ton. (- unui flaut.)

Varianta definitie 4: Rezonanta substantiv feminin, g.-d. art. rezonantei; plural rezonante

Varianta definitie 5: RezonanȚĂ -e f. 1) Proprietate a unor obiecte de a intensifica si de a prelungi sunetele. Cutie de -. 2) fiz.
Fenomen de aparitie a oscilatiilor sub actiunea altor oscilatii de (aproape) aceeasi frecventa. - mecanica. 3) figurativ Efect produs de un eveniment, fapt etcetera asupra cuiva; rasunet; ecou. /<fr. resonnance

Varianta definitie 6: RezonanȚĂ substantiv feminin
1. Fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor incaperi etcetera de a intari si prelungi sunetele. ♢ Cutie de rezonanta = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde.
2. Crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil.
3. Teoria rezonantei = conceptie reprezentand o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabileste, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice.
4. Ecou, raspuns, rezultat. [Conform: limba latina resonantia, franceza resonance, limba italiana risonanza].

Varianta definitie 7: RezonanȚĂ substantiv feminin
1. fenomen care se produce cand un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau incaperi de a intari si prelungi sunetele. o cutie de - = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde.
2. crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil.
3. (chimie) teorie a mezomeriei, potrivit careia structura reala a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de miscare oscilatorie a electronilor de valenta.
4. (figurativ) ecou, rezultat, rasunet.
5. (lingv.) timbru (II). (< franceza resonance)