Rima
Definitie, sens si explicatie
1Rima, rimez, verb I. Intranzitiv
1. (Despre doua sau mai multe cuvinte) A avea aceleasi sunete in silabele finale. ♦ Figurativ (Despre lucruri, idei, persoane etcetera) A se potrivi, a se afla in consens.
2. (Rar) A face versuri cu rima. – Din franceza Rimer.
1. (Despre doua sau mai multe cuvinte) A avea aceleasi sunete in silabele finale. ♦ Figurativ (Despre lucruri, idei, persoane etcetera) A se potrivi, a se afla in consens.
2. (Rar) A face versuri cu rima. – Din franceza Rimer.
2Rima verb verifica cuvantul: versifica.
3Rima verb, indicativ prezent 1 singular rimez, 3 singular si plural rimeaza
4A rima -ez intranz. 1) (despre cuvinte, versuri) A constitui o rima; a avea aceeasi rima. 2) A face versuri cu rima. 3) fig. (despre lucruri, oameni, idei etcetera) A se potrivi intoc-mai; a se imbina in mod armonios; a fi in ton; a armoniza; a concorda. /<fr. rimer
5Rima verb I. intr. (Despre doua sau mai multe cuvinte) A avea aceleasi sunete in silabele finale. ♦ (Figurat) A face versuri (cu rima). [< franceza rimer, limba italiana rimare].
6Rima verb intr.
1. (despre doua sau mai multe cuvinte) a avea aceleasi sunete in silabele finale. ♢ (fig.; despre lucruri, idei etcetera) a se potrivi, a se asemana.
2. (figurativ) a face versuri (cu rima). (< franceza rimer)
1. (despre doua sau mai multe cuvinte) a avea aceleasi sunete in silabele finale. ♢ (fig.; despre lucruri, idei etcetera) a se potrivi, a se asemana.
2. (figurativ) a face versuri (cu rima). (< franceza rimer)