Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ritmic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: rítmic -ă
Cuvantul fara diacritice: ritmic

Definitie: RITMIC, -Ă, ritmici, -ce, adjectiv , substantiv feminin 1. Adjectiv Care are ritm; cadențat, regulat. ♢ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută cadențat și cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S.f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muzica) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitalea ritmurilor. – Din franceza rythmique.

2 * Cuvantul cu diacritice: ritmic
Cuvantul fara diacritice: ritmic

Definitie: Ritmic antonim: aritmic, neritmic

3 * Cuvantul cu diacritice: rítmic
Cuvantul fara diacritice: ritmic

Definitie: RITMIC adjectiv 1. cadențat, ritmat. (Versuri -; melodie -.) 2. sincopat. (Muzică -.) 3. intermitent, sacadat, (figurativ) rupt. (Bătăi -.) 4. regulat. (Mișcări -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: rítmic
Cuvantul fara diacritice: ritmic

Definitie: ritmic adjectiv m., plural ritmici; f. singular ritmică, plural ritmice

5 * Cuvantul cu diacritice: rítmic -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: ritmic

Definitie: RITMIC -că (-ci, -ce) și adverbial Care are ritm; care se execută în cadență; cadențat. Bătăi -ce. ♢ Gimnastică -că exerciții de gimnastică care se execută cadențat și cu acompaniament muzical. franceza rythmique

6 * Cuvantul cu diacritice: rítmic -ă
Cuvantul fara diacritice: ritmic

Definitie: RITMIC, -Ă adjectiv Care are ritm; cadențat. ♦ Gimnastică ritmică = gimnastică având ca scop să imprime mișcărilor armonie și siguranță. [Conform: limba latina rhytmicus, franceza rythmique].

7 * Cuvantul cu diacritice: rítmic -ă
Cuvantul fara diacritice: ritmic

Definitie: RITMIC, -Ă I. adjectiv referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. substantiv feminin ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ♢ capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului. (< franceza rythmique)