1
Ritmică substantiv feminin Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm.
Disciplină care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a valorilor notelor unei compoziții muzicale.
Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Genitiv -cii. / < franceză rythmique].
Disciplină care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a valorilor notelor unei compoziții muzicale.
Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Genitiv -cii. / < franceză rythmique].
DN – dicționar de neologisme
2
Ritmică feminin 1) Totalitate a regulilor care reglementează folosirea ritmului în poezie. 2) Știință care studiază ritmul în muzică. /<franceză rythmique
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Ritmică substantiv feminin, genitiv-dativ articulat ritmicii
DOOM – dicționarul ortografic
