Definitie Rococo - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Rococo adjectiv invar.
1. (În arhitectura si in arta decorativa; in sintagma) Stil rococo (si substantivat, n.) = stil artistic de ornamentatie raspandit in secolul XVIII, provenind din Franta, caracterizat printr-o bogatie excesiva de linii, de curbe, de ghirlande impletite asimetric, incrustate cu cochilii etcetera
2. Figurativ Extravagant. – Din franceza Rococo.

Varianta definitie 2: Rococo substantiv neutru, adjectiv invar.

Varianta definitie 3: Rococo adjectiv invar. 1) (in arhitectura si arta aplicata europeana din secolul XVIII): (Stil) - stil caracterizat printr-o tendinta excesiva de elemente decorative, culori deschise si stralucitoare, prin linii curbe etcetera 2) figurat Care iese din comun prin felul neobisnuit de a fi; extravagant. /<fr. rococo

Varianta definitie 4: Rococo adjectiv invar.
1. Stil rococo (si substantiv neutru) = stil de ornamentatie de origine franceza raspandit in secolul XVIII, care se caracterizeaza printr-o deosebita bogatie a decorului, prin tendinta spre asimetrie si spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatica bogata etcetera Verifica cuvantul: Rocaille.
2. Stil in istoria literara de la sfarsitul secolul XVIII care implica, pe de o parte, inclinatia spre anume genuri si specii, iar pe de alta, o maniera si anumite modalitati specifice ale expresiei.
3. (Figurat) Extravagant, iesit din comun. [< franceza rococo, conform rocaille – pietris].

Varianta definitie 5: Rococo adjectiv inv. stil - (si substantiv neutru) = stil de ornamentatie in arhitectura si arta decorativa din secolul XVIII, de origine franceza, care urmeaza barocului, printr-o deosebita bogatie a decorului, prin tendinta spre asimetrie si spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatica bogata etcetera ♢ (prin extensiune) demodat si putin ridicol. (< franceza rococo)