Ronțăi
Definitie, sens si explicatie
1Ronțăi, rontai, verb Iv.
Tranzitiv A manca sfaramand intre dinti putin cate putin dintr-un aliment tare, crocant, producand un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dintii un obiect. – Ront + sufix -ai.
Tranzitiv A manca sfaramand intre dinti putin cate putin dintr-un aliment tare, crocant, producand un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dintii un obiect. – Ront + sufix -ai.
2Ronțăi verb a crantai, a crantani. (- biscuiti.)
3Rontai verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 singular rontai, 3 singular si plural rontaie
4A Ronțăi rontai tranzitiv (alimente tari sau uscate) A manca, sfaramand cu dintii si producand un zgomot caracteristic. - o ca-ramela. /ront + sufix -ai