Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rouă

1 * Cuvantul cu diacritice: róuă
Cuvantul fara diacritice: roua

Definitie: ROUĂ substantiv feminin Picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etcetera, formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație. ♢ (Fiz.) Temperatură de rouă = temperatură la care trebuie răcit, sub presiune constantă, un amestec de vapori și gaze cu conținut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturației cu vapori, să apară primele picături de lichid. ♢ Locutiune adjectiv Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Locutiune adverb Pe rouă (nescuturată) = dis-de-dimineață. ♦ Compus: roua-cerului = mică plantă erbacee insectivoră, cu flori mici, albe și cu frunze lunguețe dispuse în rozetă bazală, acoperite de peri care secretă o substanță vâscoasă (Drosera rotundifolia). [Pronuntat: ro-uă] – Limba Latina ros, roris.

2 * Cuvantul cu diacritice: róuă
Cuvantul fara diacritice: roua

Definitie: ROUĂ substantiv (BOTANICA) roua-cerului (Drosera rotundifolia) = roua-soarelui, (prin Transilvania) rocă; roua-soarelui verifica cuvantul: roua-cerului.

3 * Cuvantul cu diacritice: róuă
Cuvantul fara diacritice: roua

Definitie: rouă substantiv feminin, g.-d. art. rouăi

4 * Cuvantul cu diacritice: róuă
Cuvantul fara diacritice: roua

Definitie: ROUĂ f. 1) Picături mici de apă care se formează prin condensarea vaporilor din atmosferă și care se depun pe suprafața pământului în nopțile sau în diminețile răcoroase de vară. ♢ Pe - de dimineață; în zorii zilei. 2): Roua-cerului plantă erbacee, insectivoră, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secretă o substanță cu ajutorul căreia sunt digerate insectele. [G.-D. rouăi] limba latina ros, roris

5 * Cuvantul cu diacritice: róuă
Cuvantul fara diacritice: roua

Definitie: rouă substantiv feminin – Apă provenită din condensarea vaporilor din atmosferă, care se depune pe pămînt, pe plante etcetera – Varianta cuvant invechit ro(a)o, ro(a)ă. Mr. aroauă, arao, megl. rauă. Limba Latina rōs, rōrem (Pușcariu 1477; REW 7374), conform prov., cat. ros; dar mecanismul de transmitere este discutabil. S-a sugerat o varianta rōlla (Candrea, Elements, 75), care nu pare justificată. Un rōs, n., cu rezultatul rom. ro › rouă ca zi › ziuă (Philippide, Principii, 66; Pușcariu 1477; Iordan, Dift., 189) este dubios, dacă se ia în considerație paralelismul cu nos › noi, dos › doi, post(i) › poi etcetera S-a crezut într-o modificare de decl. rōs, rǒvem ca bōs, bǒvem (Meyer, Alb. St., IV, 45); sau într-un rezultat rore (conform logud. rore, Wagner 112), cu disimilarea celui de-al doilea r (Tiktin; Skok, Arch. Rom., VIII, 158; Graur, BL, III, 51). Nici una dintre explicații nu este suficient de clară. Dacă „la brisure” între cei doi r ar fi o certitudine (conform prooroc), s-ar putea porni de la rore › roore › rouri, care, desigur, s-ar fi simțit ca un plural, de unde sing. regresiv rouă. În realitate nici „la brisure” nu ne pare sigură, nici sing. n-ar trebui să fie f.; conform totuși toate der. acestui cuvînt, care nu pleacă de la rouă, ci postulează un rouri. Derivat roura (var. înroura, înroua), verb (a acoperi cu rouă; a umezi; a burnița), din limba latina rōrāre (Pușcariu 1478; Tiktin; Candrea) dacă se admite o „brisure” ror- › roor- (Graur, BL, III, 50), sau mai probabil de la un plural rouri, ca haină › înhăinura, corn › încornora, fașe › înfășura etcetera; rourică, substantiv feminin (firuță, Glyceria fluitans); rouros, adjectiv (plin de rouă; umed). Conform: rourușcă.