Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Roșu -ie

1 * Cuvantul cu diacritice: róșu -ie
Cuvantul fara diacritice: rosu

Definitie: ROȘU, -IE, roșii, adjectiv , substantiv I. Adjectiv 1. De culoarea sângelui. ♢ Ouă roșii = ouă vopsite (cu roșu sau, p. gener., cu altă culoare), tradiționale la creștini de Paști. Pământ roșu = pământ de culoare roșiatică (întâlnit mai ales în ținuturile mediteraneene). 2. Roșcat, roșcovan, arămiu. 3. De culoare rumenă aprinsă. ♦ Îmbujorat la față. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. 4. (Despre metale) Înroșit în foc; incandescent. ♦ ♢ Fier roșu = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele (odinioară și sclavii, ocnașii etcetera). II. Adjectiv Figurativ Comunist. ♢ Gărzile roșii = detașamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revoluției din 1917. III. Substantiv neutru: 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari; culoarea sângelui. ♦ Locutiune adverb Până la roșu = (despre metale) până la starea de incandescență. ♢ Expresie A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare. ♦ (Concretizat) Vopsea roșie. ♢ (Chim.) Roșu de Congo = colorant organic de sinteză, care se prezintă ca o pulbere roșie (I 1), foarte ușor solubilă în apă, folosit în vopsitorie și ca indicator în chimia analitică. 2. Fard de culoare roșie (I 1) pentru obraz și buze; ruj. 3. Țesătură, panglică, broderie de culoare roșie (I 1). 4. Culoarea uneia dintre cărțile de joc, în formă de inimă roșie (I 1). IV. Substantiv masculin 1. Adept al comunismului. ♦ Poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România din a doua jumătate a secolului XIX. 2. (Înv.; la plural) Corp de trupă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Moldovei, compus din boierii de țară (cu uniformă de culoare roșie); (și la singular) ostaș din acest corp de trupă. V. S.f. Pătlăgică roșie, verifica cuvantul: pătlăgică. VI. S.f. (În sintagmele) Roșie daneză = rasă de taurine obținută în Danemarca și crescută pentru producția de lapte. Roșie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte, adaptată la condițiile de stepă. [Varianta: (regional) roș, -ă adjectiv , substantiv neutru] – Limba Latina roseus.

2 * Cuvantul cu diacritice: róșu
Cuvantul fara diacritice: rosu

Definitie: ROȘU adjectiv , substantiv 1. adjectiv sângeriu, (învechit) sângeratic, sângeros. (Marmură -; reflexe -ii.) 2. adjectiv verifica cuvantul: incandescent. 3. adjectiv îmbujorat. 4. adjectiv verifica cuvantul: pletoric. 5. adjectiv congestionat. 6. adjectiv (MEDICAL) verifica cuvantul: injectat. 7. substantiv roșu de anilină verifica cuvantul: fucsină. 8. substantiv roșu de buze verifica cuvantul: ruj. 9. substantiv verifica cuvantul: cupă.

3 * Cuvantul cu diacritice: róșu
Cuvantul fara diacritice: rosu

Definitie: ROȘU substantiv verifica cuvantul: curtean.

4 * Cuvantul cu diacritice: róșu
Cuvantul fara diacritice: rosu

Definitie: roșu adjectiv m., f. roșie (silabe -și-e); plural m. și feminin: roșii

5 * Cuvantul cu diacritice: róșu
Cuvantul fara diacritice: rosu

Definitie: roșu (persoană) substantiv masculin, art. roșul; plural roșii, art. roșiii (silabe -și-ii)

6 * Cuvantul cu diacritice: róșu
Cuvantul fara diacritice: rosu

Definitie: roșu (culoare, fard, țesătură) substantiv neutru, art. roșul

7 * Cuvantul cu diacritice: róșu
Cuvantul fara diacritice: rosu

Definitie: ROȘU¹ n. 1) A șaptea culoare a spectrului solar. ♢ A înfierbânta (un metal) până la - a înfierbânta până la starea de incandescență. 2) Colorant de această culoare. - de Congo. ♢ - de buze ruj. 3) (la jocul de cărți) Semn distinctiv având forma unei inimi. 4) Carte de joc marcată cu acest semn. Valet de -. ♢ De - se spune despre persoanele șatene. 5): - de Purcari varietate de vin produs în localitatea Purcari din Republica Moldova. limba latina roseus

8 * Cuvantul cu diacritice: róșu -ie -ii
Cuvantul fara diacritice: rosu

Definitie: ROȘU² -ie (-ii) 1) Care este de culoarea sângelui; sângeriu. 2) Care are reflexe roșietice. ♢ Pieile -ii nume dat populației indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fața rumenă; aprins la față; îmbujorat. ♢ A se face - a se aprinde la față (din anumite cauze); a se îmbujora. 4) (despre metale) Care a fost încălzit foarte tare în foc. ♢ Fier - fier înfierbântat puternic, cu care se însemnează animalele. 5): (Rasă) -ie de stepă rasă de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) În care este un aflux anormal de sânge; injectat. limba latina roseus

9 * Cuvantul cu diacritice: róșu róșie
Cuvantul fara diacritice: rosu

Definitie: roșu (roșie), adjectiv – 1. Arămiu, purpuriu. – 2. Închis, de culoarea vinului. – 3. Incandescent, încins, ca fierul. – 4. Încins la față. – 5. (Înv.) De cupru. – 6. (Înv., secolul XIX) Aparținînd partidului liberal. – 7. Comunist. – 8. (Argou) De aur. – 9. (Înv.) Soldat într-un corp de cavalerie în Muntenia, secolul XVI-XVII. – 10. (Substantiv neutru:) Fard, dres. – 11. (Substantiv neutru:) Cupă la cărțile de joc. – Varianta roș. Mr. aroș, megl. roș, istr. roiș. Limba Latina russus (Diez, I, 358; Tiktin), conform limba italiana rosso, sard. ruju, franceza roux, sp., port. rojo; sau, mai puțin probabil din limba latina rǒseus (Pușcariu 1475; REW 7378; Candrea). Ambele soluții sînt posibile, și rezultatul ar fi corect (pentru russus, conform coș; pentru rǒseus, conform caș); pledează în favoarea primei soluții identitatea semantică. Derivat roși (var. înroși), verb (a face roșu; a deveni roșu; a se încinge; a vopsi ouă de Paști); roșeală (var. roșală), substantiv feminin (roșeață, culoarea roșie; spuzeală; vopsea roșie); roșeață (var. roșață), substantiv feminin (culoarea roșie; pată roșie; erizipel); roșețea (var. roșățea, roșețică), substantiv feminin (crin-de-baltă, Butomus umbrellatus); roșcă, substantiv masculin (persoană cu păr roșu sau cu fața roșcată), cu sufix -că, conform flișcă, țușcă; roșcat, adjectiv (roșiu; rumen, roșcovan); roșcovan (var. roșcodan, roșcoban), adjectiv (roșiatic, rumen), conform rîșcov; roșiatic (varianta Moldoveneasca roșietic), adjectiv (roșiu); roșie, substantiv feminin (tomată), în loc de pătlăgică roșie; roșior, substantiv masculin (husar), conform roșu 9; roșioară, substantiv feminin (pește, Scardinius erythrophtalmus, Rhodeus amarus; filimică, Calendula officinalis; varietate de prune, mere și de struguri). – Din rom. provine rut. roša „capră cu păr roșcat”, mag. ros, roska (Candrea, Elemente, 400; Edelspacher 21).