Rugi
Definitie, sens si explicatie
1Rugi, rugesc, verb Iv.
Intranzitiv (Livresc) A striga ca leul. – Conform: limba latina r u g i r e, franceza r u g i r.
Intranzitiv (Livresc) A striga ca leul. – Conform: limba latina r u g i r e, franceza r u g i r.
2Rugi verb verifica cuvantul: mugi, rage, zbiera.
3Rugi verb, indicativ prezent 3 singular rugeste, imperfect 3 singular rugea; conj. prezent 3 singular si plural rugeasca
4Rugi (rugesc, rugit), verb – A rage. – Mr. arujire „a necheza”.
Limba Latina rūgῑre (Puscariu 1481; Rew 7428), conform limba italiana ruggire, prov., sp., port. rugir, verifica cuvantul: franceza ruir.
Folosit in secolul Xvii de Dosoftei, azi rar.
Limba Latina rūgῑre (Puscariu 1481; Rew 7428), conform limba italiana ruggire, prov., sp., port. rugir, verifica cuvantul: franceza ruir.
Folosit in secolul Xvii de Dosoftei, azi rar.