Rug
Definitie, sens si explicatie
1Rug1, rugi. substantiv masculin
1. Tulpina (taratoare) a unor plante.
2. Mur1.
3. Maces.
4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeura = zmeur. – Limba Latina Rubus.
1. Tulpina (taratoare) a unor plante.
2. Mur1.
3. Maces.
4. Compus: rug-de-munte sau rug-de-zmeura = zmeur. – Limba Latina Rubus.
2Rug2, ruguri. substantiv neutru Gramada de lemne pe care se ardeau, in antichitate, jertfele sau mortii si, in evul mediu, condamnatii la moarte. – Limba Latina Rogus (dupa rug1).
3Rug substantiv verifica cuvantul: curpen, maces, maracine, mur, roza, salcam, spin, trandafir, trandafir salbatic, vrej, zmeur, zmeurar.
4Rug substantiv (Botanica) (regional) strug. (- de mure.)
5Rug (planta) substantiv masculin, plural rugi
6Rug (gramada de lemne) substantiv neutru, plural ruguri
7Rug1 -uri n. 1) (in antichitate si in evul mediu) Foc pe care se ardeau jertfele aduse zeilor sau ereticii. 2) Foc aprins cu ocazia unor solemnitati. /<lat. rogus
8Rug2 -i m. 1) Tulpina taratoare a unor plante erbacee. 2) Planta erbacee cu tulpina spinoasa, cu flori albe sau roz si cu fructe negre comestibile; mur. 3) Trandafir salbatic; maces; rasura; ruja. /<lat. rubus
9Rug (-guri), substantiv neutru – Lemne pe care se ardeau mortii sau condamnatii la moarte.
Limba Latina rugus (Sec.
Xix).
Candrea, Élements, 5, si Tiktin considera ca cuvintul poate fi mostenit, lucru complet improbabil.
Limba Latina rugus (Sec.
Xix).
Candrea, Élements, 5, si Tiktin considera ca cuvintul poate fi mostenit, lucru complet improbabil.
10Rug (-guri), substantiv neutru –
1. Mur (Rubus caesius). –
2. Arbust sau tufa spinoasa in general. – Mr. (a)rug, megl. rug.
Limba Latina rŭbus (Diez, Ii, 58; Pascu, I, 141), conform limba italiana rovo, rogo; pentru schimbarea b › g, conform neg, negura. – Derivat ruget, substantiv neutru (loc de rugi).
1. Mur (Rubus caesius). –
2. Arbust sau tufa spinoasa in general. – Mr. (a)rug, megl. rug.
Limba Latina rŭbus (Diez, Ii, 58; Pascu, I, 141), conform limba italiana rovo, rogo; pentru schimbarea b › g, conform neg, negura. – Derivat ruget, substantiv neutru (loc de rugi).