Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rușina

1 * Cuvantul cu diacritice: rușiná
Cuvantul fara diacritice: rusina

Definitie: RUȘINA, rușinez, verb I. 1. Reflexiv A-i fi cuiva rușine, a se jena. ♦ A se simți stingherit, a se sfii. 2. Tranzitiv A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. ♦ (Înv. și popular) A necinsti, a dezonora. – Din rușine.

2 * Cuvantul cu diacritice: rușiná
Cuvantul fara diacritice: rusina

Definitie: RUȘINA verb verifica cuvantul: sfii.

3 * Cuvantul cu diacritice: rușiná
Cuvantul fara diacritice: rusina

Definitie: RUȘINA verb verifica cuvantul: batjocori, înjosi, necinsti, silui, umili, viola.

4 * Cuvantul cu diacritice: rușiná
Cuvantul fara diacritice: rusina

Definitie: rușina verb, indicativ prezent 1 singular rușinez, 3 singular și plural rușinează

5 * Cuvantul cu diacritice: a rușiná-éz
Cuvantul fara diacritice: rusina

Definitie: A RUȘINA-ez tranzitiv 1) A face să se rușineze. 2) înv. A face de rușine; a acoperi de rușine; a necinsti; a dezonora. /Din rușine

6 * Cuvantul cu diacritice: a se rușiná mă -éz
Cuvantul fara diacritice: rusina

Definitie: A SE RUȘINA mă -ez intranzitiv A fi cuprins de rușine; a fi lipsit de îndrăzneală; a se jena; a se sfii; a se intimida; a se stingheri; a se stânjeni. /Din rușine

7 * Cuvantul cu diacritice: rușiná
Cuvantul fara diacritice: rusina

Definitie: RUȘINA, rușinez, verb I. - (din roși + sufix expresiv -ina, ca și la clăti > clătina, tâmpi > (în)tâmpina, hâțâi > hâțâna sau împopoța > împopoțona, pare cea mai bună explicație; celelalte ipoteze obișnuiesc să se bazeze pe rușine, reducându-se la un limba latina rosīnus = roz, limba latina russiōnem ori rossiōnem sau la rușiciune (< roși))

8 * Cuvantul cu diacritice: rușiná
Cuvantul fara diacritice: rusina

Definitie: RUȘINA, rușinez, verb I. - 2. Tranzitiv fact. - ♦ (Învechit și arhaizant) A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. Se aduseră toți vracii... rămaseră însă rușinați, care n-avură ce-i face. – Na, c-a spart ghergheful Ei, da m-ai rușinat urât, măi badeo.

9 * Cuvantul cu diacritice: rușiná rușinéz rușinát
Cuvantul fara diacritice: rusina

Definitie: rușina (rușinez, rușinat), verb – 1. A se sfii, a se simți încurcat. – 2. A se umple de rușine, a-i fi rușine. – 3. A umili, a înjosi. – Mr. arușnedz. De la roși „a face pe cineva să devină roșu” cu sufix expresiv -ina, ca clăti › clătina, tîmpi › (în)tîmpina, hîțîi › hîțîna, împopoța › împopoțona etcetera Această explicație a fost dată de Spitzer, BL, XIV, 49, și pare cea mai bună. Celelalte ipoteze se bazează de obicei pe rușine, care trimit la un limba latina rosῑnus „trandafiriu” (Pușcariu 1488; REW 7382); la limba latina russiōnem (Pascu, I, 43; Pascu, Beitrage, 12), sau rosiōnem (Candrea); sau la rușiciune, de la roși (Tiktin). Derivat rușine (mr. ar(u)șine, megl. rușoni, istr. rușire), substantiv feminin (sfială, timiditate; jenă; ocară, batjocură; dezonoare, umilință); rușinat, adjectiv (jenat; umilit); nerușinat, adjectiv (fără rușine); nerușinare, substantiv feminin (impudoare, necuviință); rușinător, adjectiv (rușinos); rușinos, adjectiv (sfios); nerușinos, adjectiv (învechit, obraznic).