Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rând

1 * Cuvantul cu diacritice: rând
Cuvantul fara diacritice: rand

Definitie: RÂND, rânduri, substantiv neutru 1. Șir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de ființe. ♢ Locutiune adverb De-a rândul = a) unul după altul, fără întrerupere, în șir, neîntrerupt, continuu, consecutiv; b) de la un capăt la altul; pretutindeni. Pe rând = a) unul după altul, succesiv; b) de la unul la altul. Pe rând sau rând pe rând, rânduri-rânduri = treptat(-treptat), unul după altul. În primul rând = înainte de toate, mai ales. ♢ Expresie A fi în primele rânduri = a) a ocupa un loc de frunte într-un șir; b) a fi în fruntea unei activități. ♦ Haină (încheiată) la două rânduri = haină bărbătească cu două șiruri de nasturi, unul pentru a încheia și unul ca garnitură. ♦ Fiecare dintre șirurile orizontale de cuvinte formând o linie dreaptă într-un text scris sau tipărit. ♢ Expresie A citi printre rânduri = a pricepe (sau a se strădui să priceapă) și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris. ♦ Șir de obiecte suprapus altuia. ♦ (Rar) Cat, etaj. 2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într-un șir sau în cadrul unei activități; momentul indicat pentru o activitate. ♢ Locutiune adverb La rând = unul după altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat. Cu rândul = cu schimbul; alternativ. De rând = de serviciu. ♢ Expresie A lua pe cineva la (sau după) rând = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite. A ține (sau a păstra) rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită. A ține cuiva rândul = a păstra un loc pentru cineva lângă sine, într-un șir. A intra la rând = a începe să acționeze la momentul potrivit, după ordinea stabilită, în urma altora. (A fi) în rând cu cineva (sau în rândul cuiva) = (a fi) în categoria cuiva, alături de cineva; (a fi) pe aceeași treaptă, la același nivel. A lăsa (sau a ceda) cuiva rândul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia să ocupe locul sau să acționeze. A fi (sau a veni) rândul cuiva sau a veni rândul (pentru ceva) = a sosi momentul potrivit pentru a se face un lucru. La rândul meu (sau tău, lui etcetera) = a) atunci când este momentul potrivit pentru mine (sau tine, el etcetera); în urma altora într-un șir; b) din partea mea (sau a ta, a lui etcetera). A nu-și da rând = a lucra de zor, a fi neobosit; a se îmbulzi la treabă sau la vorbă. (Popular) A nu-și putea da rând cu cineva = a nu o putea scoate la capăt cu cineva. A da rând la... = a ține seama de... Fără (de) rând = fără chibzuință, fără seamăn. 3. Cantitate, grup, număr care urmează după alte grupuri de același fel. ♦ Grup de obiecte care formează un tot, o serie și care se folosesc deodată. ♢ Un rând de case = un corp de case. ♦ (Precedat de numerale sau de adjective) Dată, oară. 4. Grup de persoane (sau de obiecte) care formează un tot omogen. 5. (Înv.) Categorie socială. ♢ Locutiune adverb De rând = a) din popor, fără rang; b) lipsit de strălucire; comun, obișnuit; vulgar. 6. Obicei, rânduială, fel (de a fi, de a trăi); rost. ♢ Expresie A ști rândul = a ști rânduiala, a cunoaște rostul, mersul treburilor. (Regional) Cum e rândul? = cum stau lucrurile? A umbla de rândul cuiva = a avea grijă de cineva, a purta de grijă cuiva. – Din limba slava (veche) rendŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: rând
Cuvantul fara diacritice: rand

Definitie: RÂND substantiv verifica cuvantul: cat, ciclu, datină, etaj, fel, menstruație, nivel, obicei, period, rânduială, tradiție, uz, uzanță.

3 * Cuvantul cu diacritice: rând
Cuvantul fara diacritice: rand

Definitie: RÂND substantiv 1. (învechit și popular) șir, (livr. cuvant invechit) linie. (Un - dintr-un text.) 2. (MILITAR) șir, (învechit și reg.) stroi. (Un - de ostași aliniați.) 3. verifica cuvantul: convoi. 4. șir, șirag, (regional) ord, șar, (învechit) rang. (Un - de plopi.) 5. (învechit) orânduială. (- într-o succesiune.) 6. verifica cuvantul: tagmă. 7. dată, (regional) vers. (În trei -uri am fost la el.) 8. serie. (Cloșca scoate un nou - de pui.)

4 * Cuvantul cu diacritice: rând
Cuvantul fara diacritice: rand

Definitie: rând substantiv neutru, plural rânduri

5 * Cuvantul cu diacritice: rând -uri
Cuvantul fara diacritice: rand

Definitie: RÂND -uri n. 1) Grup de obiecte sau de ființe aranjate unele lângă altele în linie; șir. Un - de soldați aliniați. ♢ Pe - în ordine succesivă. - pe -, -uri--uri unii după alții. În primul - înainte de toate; mai ales. Haină la două -uri haină bărbătească cu două șiruri de nasturi. A fi în primele -uri a) a ocupa locul din față într-un șir; b) a ocupa un loc de frunte într-un domeniu de activitate; a fi fruntaș. A strânge -urile a se uni mai strâns; a se consolida. De - a) din popor; b) obișnuit; ordinar. 2) Serie de cuvinte care formează o linie orizontală într-un text; șir. ♢ A citi printre -uri a pricepe și ceea ce nu se spune direct în text. 3) Loc sau moment stabilit în cadrul unei activități. ♢ La - potrivit unei ordini stabilite. Cu -ul cu schimbul; alternativ. Fără - fără a respecta ordinea stabilită. A ține (sau a păstra) -ul a respecta locul ori ordinea stabilită. La -ul meu în ce mă privește. În mai multe -uri de mai multe ori. 4) Succesiune de elemente omogene; șir; serie. ♢ A plânge cu zece -uri de lacrimi a plânge foarte tare (de obicei pentru un lucru lipsit de importanță). 5) Ansamblu de obiecte care formează un complet. Un - de haine. 6) mai ales la plural Grup de persoane aflate în anumite relații sau unite într-o organizație. În -urile prietenilor. ♢ (A fi) în - cu oamenii (sau cu lumea) a fi la nivelul tuturor celorlalți. 7) înv. Mod de desfășurare a unei acțiuni; rânduială. ♢ A ști -ul a cunoaște mersul lucrurilor. limba slava (veche) rendu