Răbui
Definitie, sens si explicatie
1Răbui, rabuiesc, verb Iv.
Tranzitiv (Regional) A da, a unge cu rabuiala (2). – Conform: limba germana r e i b e n „a freca”.
Tranzitiv (Regional) A da, a unge cu rabuiala (2). – Conform: limba germana r e i b e n „a freca”.
2Rabui verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural rabuiesc, imperfect 3 singular rabuia; conj. prezent 3 singular si plural rabuiasca
3A Răbui -iesc tranz. reg.
A unge cu rabuiala. /<germ. reiben
A unge cu rabuiala. /<germ. reiben
4Rabui (-uiesc, rabuit), verb – (Moldova) A gresa, a unge, a da cu ceara.
Probabil din limba germana reiben „a freca” (Candrea). – Derivat rabuiala, substantiv feminin (grasime, ceara).
Probabil din limba germana reiben „a freca” (Candrea). – Derivat rabuiala, substantiv feminin (grasime, ceara).