Definitie Răscoli - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: RĂscoli, (I 1, II) rascolesc, (I 2) rascol, verb IV. I.
1. Tranzitiv si instranzitiv A face dezordine cautand pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amanuntul; a scotoci. ♦ Tranzitiv A scormoni focul, jeraticul pentru a-l inviora. ♦ Tranzitiv A scurma, a racai pamantul; prin extensiune a ara. ♦ Tranzitiv A starni praful, valurile etcetera ♦ Tranzitiv A face sa devina acut; a reactiva. ♦ Tranzitiv A tulbura.
2. Tranzitiv A face sa se razvrateasca, sa se revolte; a agita. II. Tranzitiv (Popular) A desface toamna stana, alegand oile dupa fiecare proprietar in parte. – Din limba slava (veche) Raskoliti.

Varianta definitie 2: RĂscoli verb verifica cuvantul: rascula, razvrati, revolta, ridica.

Varianta definitie 3: RĂscoli verb
1. verifica cuvantul: cauta.
2. verifica cuvantul: deranja.
3. verifica cuvantul: starni.
4. verifica cuvantul: scormoni. *
5. (PĂSTORIT) (regional) a ravasi. (A - stana, toamna.)
6. verifica cuvantul: tulbura.

Varianta definitie 4: Rascoli verb (a scotoci, a enerva, a desface stana) indicativ prezent 1 singular si 3 plural rascolesc, imperfect 3 singular rascolea; conj. prezent 3 singular si plural rascoleasca; (a agita) indicativ prezent 3 singular rascoala /rascoleste; conj. prezent 3 singular si plural rascoale /rascoleasca

Varianta definitie 5: A rĂscoli -esc tranz. 1) (lucruri) A intoarce in dezordine cautand; a ravasi. 2) (focul, jaraticul) A amesteca facand sa arda mai tare; a scormoni. 3) figurat (sentimente, amintiri etcetera) A face sa reinvie (producand durere sufleteasca); a scormoni. - sufletul. 4) (straturi de deasupra) A da la o parte (cautand ceva si patrunzand in adancime). 5) A pune in miscare. - praful cu picioarele. 6) figurat A supune unor emotii puternice; a tulbura; a ravasi. 7) rar A face sa se revolte. /<sl. rascoliti

Varianta definitie 6: Rascoli (rascolesc, rascolit), verb –
1. A scormoni, a scotoci, a ravasi. –
2. A iscodi, a cauta. –
3. A desparti oile care apartin la diferiti proprietari. –
4. A (se) rascula, a (se) revolta.
Sl. raskoliti „a desparti” (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Tiktin; Conev 70). – Derivat rascol, substantiv neutru (despartirea oilor dupa apartenenta lor; cusca pentru pasari de curte; vas de scos apa dintr-o ambarcatie; bara de lemn care uneste loitrele carului), din limba slava (veche) raskolŭ „despartire”; rascoala, substantiv feminin (rebeliune, razvratire; tumult, dezordine), din limba slava (veche) raskola „schisma”, considerindu-se schisma drept rebeliune (dupa Tiktin deverbal de la rascoli); rascolnic, substantiv masculin (schismatic rus), din limba rusa raskolĭnik; rascolitor, adjectiv (agitator, nelinistit).
În semantismul lui rascoli pare sa fi intervenit o contaminare, usor de inteles, cu rascula „a se revolta”; rascoala „revolta” coincide cu rascoala „el se rascoala”.