Răsti
Definitie, sens si explicatie
1Răsti, rastesc, verb Iv.
Reflexiv A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenintator, a ridica glasul. – Etimologie necunoscuta
Reflexiv A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenintator, a ridica glasul. – Etimologie necunoscuta
2Răsti verb a racni, a striga, a tipa, a urla, a zbiera, (popular) a se otari, a se stropsi, (invechit si reg.) a se rapsti, (regional) a se rabotoi, a se racamati, a se ragadui, a se rascocora, a se razboti, (prin Transilvania) a se aspri, (Transilvania si Banat) a se nascocori, (prin Olt. si Muntenia) a se raboli, (invechit) a marecuvanta, (familiar) a se burzului, a se ratoi, a se zborsi. (Ce te - asa la el?)
3Rasti verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural rastesc, imperfect 3 singular rastea; conj. prezent 3 singular si plural rasteasca
4A Se Răsti ma -esc intranzitiv A spune ceva pe un ton ridicat; a ridica vocea (catre cineva). /Origine necunoscuta
5Rasti (rastesc, rastit), verb reflexiv – A racni, a se stropsi, a vorbi dur.
Origine indoielnica.
Pare. varianta a lui rosti „a vorbi”, sau der. directa de la rost „cioc”.
Pentru evolutia semantica, conform sp. enrostrar „a arunca in fata”.
Celelalte explicatii par insuficiente: din limba slava (veche) rešti „a zice” (Cihac, Ii, 308), solutie dificila fonetic; pus in legatura cu rast „splina” (Tiktin); in loc de rapsti (Scriban). – Derivat rasteala, substantiv feminin (asprime, mustrare); rastitura, substantiv feminin (asprime).
Origine indoielnica.
Pare. varianta a lui rosti „a vorbi”, sau der. directa de la rost „cioc”.
Pentru evolutia semantica, conform sp. enrostrar „a arunca in fata”.
Celelalte explicatii par insuficiente: din limba slava (veche) rešti „a zice” (Cihac, Ii, 308), solutie dificila fonetic; pus in legatura cu rast „splina” (Tiktin); in loc de rapsti (Scriban). – Derivat rasteala, substantiv feminin (asprime, mustrare); rastitura, substantiv feminin (asprime).