Răstimp
Definitie, sens si explicatie
1Răstimp, rastimpuri, substantiv neutru Durata (limitata) de timp; interval intre doua perioade sau intre doua momente diferite; timp. ♢ Locutiune adverb În rastimpuri sau din rastimp in rastimp = din cand in cand, cateodata, uneori.
Într-un rastimp = de la o vreme, la un moment dat.
În rastimp = intre timp. – Din limba slava (veche) Rastonpŭ (dupa timp).
Într-un rastimp = de la o vreme, la un moment dat.
În rastimp = intre timp. – Din limba slava (veche) Rastonpŭ (dupa timp).
2Răstimp substantiv
1. verifica cuvantul: perioada.
2. verifica cuvantul: timp.
3. verifica cuvantul: curs.
4. verifica cuvantul: interval.
5. ceas, interval, ora, perioada, timp. (A asteptat un - bun pana sa vina.)
6. verifica cuvantul: durata.
1. verifica cuvantul: perioada.
2. verifica cuvantul: timp.
3. verifica cuvantul: curs.
4. verifica cuvantul: interval.
5. ceas, interval, ora, perioada, timp. (A asteptat un - bun pana sa vina.)
6. verifica cuvantul: durata.
3Rastimp substantiv neutru, plural rastimpuri
4Răstimp -uri n.
Perioada de timp cuprinsa intre doua momente; interval de timp. ♢ În -uri (sau Din - in -) din cand in cand; uneori. Într-un - intre timp. /<sl. rastonpu
Perioada de timp cuprinsa intre doua momente; interval de timp. ♢ În -uri (sau Din - in -) din cand in cand; uneori. Într-un - intre timp. /<sl. rastonpu
5Rastimp (rastimpuri), substantiv neutru – Perioada, interval de timp. – Varianta rastimp, zastimp, zastimp.
Sl. rastąpŭ „interval” (Cihac, Ii, 308; Philippide, Principii, 61; Byhan 333), contaminat cu timp in forma de baza.
Sl. rastąpŭ „interval” (Cihac, Ii, 308; Philippide, Principii, 61; Byhan 333), contaminat cu timp in forma de baza.