Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rătăci

1 * Cuvantul cu diacritice: rătăcí
Cuvantul fara diacritice: rataci

Definitie: RĂTĂCI, rătăcesc, verb IV. 1. Reflexiv A pierde drumul, a greși direcția, a nu mai ști unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleți. ♦ instranzitiv A umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la țintă. 2. Intranzitiv A pribegi, a hoinări, a colinda. ♦ Reflexiv A se așeza într-un loc străin; a se aciua, a se pripăși. 3. Tranzitiv A nu mai ști unde a fost pus sau unde se găsește cineva sau ceva; a pierde. ♦ Reflexiv A ajunge, a se afla într-un loc unde nu se aștepta nimeni să se afle. – Din limba latina erraticire (= erraticare < erraticus).

2 * Cuvantul cu diacritice: rătăcí
Cuvantul fara diacritice: rataci

Definitie: RĂTĂCI verb 1. a greși, a încurca, a pierde. (A - poteca.) 2. a greși, (învechit) a sminti. (A - drumul spre casă.) 3. a se pierde, (regional) a se zăhătui, a se zărăsti. (S-a - în pădure.) 4. verifica cuvantul: răzleți. 5. verifica cuvantul: pierde. 6. verifica cuvantul: hoinări. 7. verifica cuvantul: hoinări.

3 * Cuvantul cu diacritice: rătăcí
Cuvantul fara diacritice: rataci

Definitie: RĂTĂCI verb verifica cuvantul: aciua, cuibări, oploși, pripăși.

4 * Cuvantul cu diacritice: rătăcí
Cuvantul fara diacritice: rataci

Definitie: rătăci verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural rătăcesc, imperfect 3 singular rătăcea; conj. prezent 3 singular și plural rătăcească

5 * Cuvantul cu diacritice: a rătăcí -ésc
Cuvantul fara diacritice: rataci

Definitie: A RĂTĂCI -esc 1. intranz. 1) A umbla căutând drumul. 2) A merge din loc în loc fără un scop precis; a umbla; a hoinări; a vagabonda. 2. tranzitiv 1) (obiecte) A încurca printre altele de același fel, neștiind unde se află. - o carte. 2) A merge pe o altă cale decât cea dorită; a nu găsi calea dorită. /conform limba latina erraticus

6 * Cuvantul cu diacritice: a se rătăcí mă -ésc
Cuvantul fara diacritice: rataci

Definitie: A SE RĂTĂCI mă -esc intranz. 1) A pierde drumul, îndreptându-se în altă direcție. S-a -it în pădure. 2) A se pierde, îndepărtân-du-se (de cineva). 3) figurat A se abate de la calea cea dreaptă. /conform limba latina erraticus

7 * Cuvantul cu diacritice: rătăcí rătăcésc rătăcít
Cuvantul fara diacritice: rataci

Definitie: rătăci (rătăcesc, rătăcit), verb – 1. A pierde; a răzleți. – 2. A greși drumul, a se abate din cale. – 3. A înstrăina, a aliena. – 4. A hoinări, a vagabonda. Origine îndoielnică, dar probabil expresivă, cum o arată sufix -ci. Trebuie să țină de familia expresivă a lui răcan, conform rătăcanie. Derivat din limba latina errātĭcus (Pușcariu 1450; REW 2905; Tiktin; Candrea) sau errātĭcāre (Pușcariu, Dimin., 141) este neconvingătoare. – Derivat rătăceală, substantiv feminin (pierdere a drumului); rătăcitor, adjectiv (hoinar, pribeag).