Răzbubui
Definitie, sens si explicatie
1Răzbubui, pers. 3 razbubuie, verb Iv.
Intranzitiv (Despre surse de zgomote, prin extensiune despre locul in care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Raz- + Bubui.
Intranzitiv (Despre surse de zgomote, prin extensiune despre locul in care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Raz- + Bubui.
2Răzbubui verb verifica cuvantul: bubui, detuna, dudui, trasni, tuna, vui.
3Razbubui verb, indicativ si conjunctie: prezent 3 singular razbubuie, imperfect 3 singular razbubuia
4A răzbubui razbubuie intranzitiv popular (despre zgomote si despre locurile unde se propaga) A bubui cu putere; a rasuna foarte puternic; a vui tare; a detuna. /raz- + a bubui