Definitie Sac - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Sac, saci, substantiv masculin
1. Obiect confectionat din panza, din hartie rezistenta, din material plastic etcetera, folosit la pastrarea si la transportarea unor produse; continutul unui astfel de obiect; obiectul impreuna cu continutul lui. ♢ Sac de dormit = sac special prevazut de obicei cu un fermoar si cu o gluga, folosit mai ales de excursionisti pentru a dormi. (Rar) Sac de spate = ranita; rucsac. ♢ Expresie Sac fara fund = A) om lacom, nesatios; B) om care stie si povesteste multe snoave, anecdote, glume.
A da de fundul sacului = a saraci.
A prinde (pe cineva) cu mata (sau cu mana) in sac = a surprinde (pe cineva) in momentul cand savarseste o fapta rea.
A(-si) dezlega sacul = a se destainui. ♦ Figurativ (Cu determinari introduse prin prep „cu” sau „de” care arata felul) Cantitate mare, gramada.
2. Panza de fuior, de calti sau de buci din care se fac sacii (1).
3. Geanta mare de panza, de piele etcetera in care se pun lucrurile necesare pentru o calatorie.
4. Unealta de pescuit facuta dintr-o retea de sfoara in forma de sac (1) cu fundul adanc si cu gura tinuta deschisa printr-un arc de lemn.
5. (În sintagmele) Sac aerian = organ in forma de sac (1), caracteristic pasarilor, care mentine ritmul de respiratie al acestora in timpul zborului.
Sac polinic = fiecare dintre compartimentele din antera staminei, in care se formeaza polenul.
Sac embrionar = cavitate din ovulul plantelor angiosperme, in care se afla mai multe celule, printre care si oosfera. – Din limba latina Saccus.

Varianta definitie 2: Sac substantiv verifica cuvantul: fata, invelitoare, juvelnic, matca, matita, ranita, rucsac, saculet, sedila.

Varianta definitie 3: Sac substantiv
1. (ANAT.) sac aerian = sac pulmonar; sac pericardic verifica cuvantul: pericard; sac pulmonar verifica cuvantul: sac aerian; sac vitelin = vezica ombilicala.
2. (BOTANICA) sac embrionar = A) macrospor, megaspor. (- la gimnosperme.); B) macroprotal. (- la angio-sperme.)

Varianta definitie 4: Sac substantiv masculin, plural saci

Varianta definitie 5: Sac saci m. 1) Recipient deschis numai in partea de sus, facut din diverse materiale (panza, hartie, piele, plastic etcetera), servind la pastrarea si transportarea substantelor pulverulente sau a obiectelor marunte. ♢ - fara fund a) se spune despre cineva care mananca foarte mult; mancacios; b) care tinde mereu sa obtina bunuri in cantitate cat mai mare; nesatios; c) care cere cheltuieli mari (fara a se vedea rezultatul). A da de fundul -ului a deveni sarac; a saraci. A prinde pe cineva cu mata in - a da de cineva in momentul cand savarseste o fapta rea (mai ales cand fura ceva). Cum e -ul (asa e) si peticul (sau Carpala) se spune despre doua persoane (sau lucruri) cu aceleasi insusiri negative. 2) Continutul unui astfel de recipient. Un - de faina. 3) Panza speciala din care se fac astfel de recipiente. 4) Geanta mare (de panza, de piele etcetera) in care se pun lucrurile necesare pentru o calatorie. ♢ - de dormit obiect in forma de sac prevazut cu o gluga si cu un fermoar, folosit pentru dormit in conditii de turism. 5) Unealta de pescuit constand dintr-o plasa fixata de jur imprejurul unui arc de lemn. 6) biol.
Cavitate inconjurata de un perete membranos. - embrionar. 7) Stadiu intermediar intre larva si adult la furnici; nimfa de furnica. /<lat. saccus

Varianta definitie 6: Sac (saci), substantiv masculin –
1. Obiect din pinza, hirtie etcetera pentru pastrat sau transportat produse. –
2. Geanta, ranita. –
3. Poseta, punga. –
4. Unealta de pescuit. – Mr., megl. sac, istr. sǫc.
Limba Latina saccus (Puscariu 1492; REW 7489), conform limba italiana sacco, prov., cat., franceza sac, sp., port. saco. – Toate der. sint dim. sau augmentative: sacoi, sacotei, sacateu, sac(u)sor, saculet, saculete, sacui (dupa Candrea, de la un limba latina *sacculeus), sacuiet.
Derivat neol. sacose, substantiv feminin, din franceza sacoche.
Este dubletul lui sacos, substantiv neutru (vesmint preotesc, propriu prelatilor ortodocsi), din mgr. σάκκος (Cihac, II, 693; Murnu 49), conform limba slava (veche) sakosŭ; si al lui sacou, substantiv neutru, din limba italiana sacco, conform limba germana Sakko (Candrea).
Pentru sac „unealta de pescuit”, conform bulgara, slov., limba ucraineana, rut. sak.