Definitie Sapă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SapĂ1, sape, substantiv feminin
1. Unealta agricola pentru sapat si prasit, alcatuita dintr-o lama de otel plana sau putin concava, fixata aproape perpendicular intr-o coada de lemn. ♦ Sapa rotativa = masina agricola (cu tractiune animala) care sfarama, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formata la suprafata pamantului inainte de rasaritul plantelor. ♢ Expresie A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lasa etcetera) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina.
2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioara a garniturii de foraj, cu ajutorul caruia se sapa gaura de sonda.
3. Piesa metalica de la partea posterioara a afetului unui tun, care se infige in pamant la tragere, servind astfel la fixarea tunului.
4. Fiecare dintre cei patru capriori de la colturile unei case taranesti. – Limba Latina Sappa.

Varianta definitie 2: SapĂ2 substantiv feminin (Popular) Faptul de a sapa. – Din Sapa (derivat regresiv).

Varianta definitie 3: SapĂ3, sape, substantiv feminin (La cai sau, mai rar, la alte animale) Crupa. – Conform: scr. s a p i.

Varianta definitie 4: SapĂ substantiv verifica cuvantul: brazdar, cazma, fier lat, ghionoi, harlet, rarita, sapaliga.

Varianta definitie 5: SapĂ substantiv
1. (Transilvania) tarsita. (Și-a cumparat o - noua.)
2. verifica cuvantul: prasit.
3. (INDUSTRIE) trepan. (Un tip de - folosita in exploatarile petroliere.)

Varianta definitie 6: SapĂ substantiv verifica cuvantul: crupa.

Varianta definitie 7: Sapa (sape), substantiv feminin –
1. Unealta agricola. –
2. Prasila, prasire. – Mr., megl. sapa, istr. sope.
Limba Latina vulg. sappa (Roensch, ZRPh., I, 414; Densusianu, Hlr., 197; Puscariu 1512; Candrea, Elemente, 404; REW 9599), conform limba italiana zappa, franceza sape, sp. zapa, limba neogreaca: τσάπα (Cihac, II, 694), limba turca: capa (Popescu-Ciocanel 41). – Derivat sapa, verb (a prasi, a lucra cu sapa; a excava, a scobi, a scrijeli; a roade, a minca; a gauri, a sfredeli), mr., megl. sap, poate direct din limba latina vulg. sappāre (Puscariu 1511; Tiktin); sapacios, adjectiv (care se naruie, sfarimicios); sapator, substantiv masculin (muncitor cu sapa; soldat care sapa transee; sculptor, taietor); sapatura, substantiv feminin (prasire, munca cu sapa; groapa, adincitura; taietura, sculptura); sapoi, substantiv neutru (sapa mare, tirnacop); sapaliga, substantiv feminin (sapa mica, grebla).
Din rom. provin rut. sapa, s., sapaty, verb, sapanie, s., obsapaty, verb (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 404), mag. szapoly, s., szapaly, s., si probabil limba albaneza sëpatë „topor”.

Varianta definitie 8: Sapa (unealta, actiunea, crupa calului) substantiv feminin, g.-d. art. sapei; plural sape

Varianta definitie 9: SapĂ1 -e f. 1) Unealta agricola formata dintr-o lama semicirculara de otel, fixata pe o coada de lemn si folosita la prasit. ♢ A trage (cu) -a a prasi. -a si lopata moartea. - rotativa masina agricola avand ca organ de lucru discuri dintate, cu ajutorul carora se distruge crusta solului. 2) Munca prasitului. A se duce la -. [G.-D. Sapei] /<lat. sappa

Varianta definitie 10: SapĂ2 -e f. (la unele animale, mai ales la cai) Partea posterioara a trunchiului, de la sale pana la baza cozii; crupa. /cf limba turca sap, limba sarba:, bulgara sapa

Varianta definitie 11: Sapa (sape), substantiv feminin – Crupa.
Sb., slov. sapi (Cihac, II, 284), conform limba turca: sap (Șeineanu, II, 314).