Definitie Sare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Sare, (2, 4) saruri, substantiv feminin
1. Substanta cristalina, sfaramicioasa, solubila in apa si cu gust specific, care constituie un condiment de baza in alimentatie si este folosita in industria conservelor, in tabacarie, in industria chimica etcetera; clorura de sodiu. ♢ Expresie Sarea pamanului = ceea ce este mai de pret, mai valoros.
Marea cu sarea sau sarea si marea = ceva exagerat de mult, imposibil de realizat.
A-i fi (cuiva) drag ca sarea in ochi sau ca sarea in ochi = a-i fi (cuiva) nesuferit.
A-i fi cuiva de ceva (sau a-i veni cuiva sa faca ceva) cum ii este cainelui a linge sare = a nu dori deloc (sa faca) un anumit lucru.
A primi pe cineva (sau a iesi inaintea cuiva) cu paine si sare = a primi pe cineva cu deosebita cinste. ♦ Figurativ Spirit, farmec, haz.
2. Substanta chimica formata de obicei prin reactia unui acid cu o baza.
3. (În sintagmele) Sare amara = substanta chimica sub forma de praf alb, intrebuintata in medicina ca purgativ; sulfat de magneziu.
Sare de lamaie = acid citric; saricica.
4. (La plural) Lichid volatil preparat din carbonat de amoniu si substante puternic mirositoare (fenol, camfor etcetera), intrebuintat, in trecut, pentru trezirea din lesin. – Limba Latina Sal, salis.

Varianta definitie 2: Sare substantiv verifica cuvantul: duh, haz, spirit, umor.

Varianta definitie 3: Sare substantiv
1. (CHIMIE) clorura de sodiu, (prin Maram.) slatina. (A pune - in mancare.)
2. (MIN.) sare gema = halit.
3. (CHIMIE) sare de lamaie verifica cuvantul: acid citric; sare Seignette = tartrat mixt (sau dublu) de sodiu si potasiu.
4. (FARM.) sarea lui Glauber verifica cuvantul: sulfat de sodiu; sare amara verifica cuvantul: sulfat de magneziu; sare de Seidlitz verifica cuvantul: sulfat de magneziu.

Varianta definitie 4: Sare substantiv feminin, g.-d. art. sarii; (chimie) plural saruri

Varianta definitie 5: Sare saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. - de bucatarie. ♢ - gema clorura naturala de sodiu. - de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. -ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca -ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva - pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) - de mamaliga a fi foarte sarac. -ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) figurat Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ♢ - amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. -ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. - de lamaie acid citric. -ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

Varianta definitie 6: Sare (sắruri), substantiv feminin – Clorura de sodiu. – Mr. sare, mr., megl. sari, istr. sore.
Limba Latina sale, forma vulgara de la sal (Puscariu 1524; REW 7521), conform limba italiana sale, prov., cat., sp., port. sal, franceza sel.
Pl. are valoare colectiva si uz in general stiintific. – Derivat sara, verb (a pune sare), mr. ansar, ansarare, megl. sar, sarari, din limba latina sālāre (Puscariu 1524; REW 7521); sarat, adjectiv (cu multa sare; excesiv de scump); sararit, substantiv neutru (invechit, impozit platit de locuitorii regiunilor invecinate cu ocnele de sare pentru a le folosi); saratura, substantiv feminin (calitatea de a fi sarat; apa sarata, apa de mare; pamint sarat, impropriu culturilor), mr. nsaratura; saraturos, adjectiv (invechit, sarat); sarar, substantiv masculin (vinzator de sare); sararie, substantiv feminin (depozit de sare); sararita, substantiv feminin (Trans., rar, solnita); sarui, verb (Banat, a sara); desara, verb (a indeparta sarea; a inmuia); nesarat, adjectiv (fara sare; insipid, searbad, fad; greoi, moliu, dizgratios); presara, verb (a imprastia); sanina, substantiv feminin (loc in ocol unde se pune sare la oi), din limba latina sālῑna (Candrea), sau in loc de *sarina, cu sufix -ina, ca pescuina, vizuina; sarune (var. sanune), substantiv feminin (Trans., loc unde se pune sarea oilor), din limba latina *salōnae (Candrea); saricica, substantiv feminin (arsenic; Mold., acid tartric); sarnita, substantiv feminin (solnita; planta, Salsola kali); salin, adjectiv , din franceza salin; salina, substantiv feminin, din franceza saline; salinitate, substantiv feminin, din franceza salinite.
Din expresia rom. a fagadui marea cu sarea provine expresia limba neogreaca: ἠ σάρα ϰαἰ ἠ μάρα.