Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Sat

1 * Cuvantul cu diacritice: sat
Cuvantul fara diacritice: sat

Definitie: SAT, sate, substantiv neutru 1. Așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura. ♢ Expresie Satul lui Cremene sau sat fără câini = loc fără stăpân, fără control, în care oricine poate face ce dorește. 2. Locuitorii dintr-un sat (1); sătenii, țăranii. ♢ Expresie A se supăra ca văcarul pe sat, se spune celui care se supără (fără motiv) pe altul, dar supărarea este spre propria lui pagubă. ♦ Țărănimea, cu specificul ei de viață economică și culturală. – Din limba latina fossatum.

2 * Cuvantul cu diacritice: sat
Cuvantul fara diacritice: sat

Definitie: SAT substantiv verifica cuvantul: adăpost, așezare, casă, cămin, câmp, cort, domiciliu, locuință, ogor, sălaș, țarină.

3 * Cuvantul cu diacritice: sat
Cuvantul fara diacritice: sat

Definitie: SAT substantiv (învechit și reg.) sălaș, (învechit) sălășluire. (-e și orașe.)

4 * Cuvantul cu diacritice: sat
Cuvantul fara diacritice: sat

Definitie: sat substantiv neutru, plural sate

5 * Cuvantul cu diacritice: sat -e
Cuvantul fara diacritice: sat

Definitie: SAT -e n. 1) Localitate rurală ai cărei locuitori se ocupă, îndeosebi, cu agricultura. ♢ De la -(e) din mediul rural; de la țară. - fără câini loc fără stăpân, unde fiecare face ce vrea. 2) Totalitate a locuitorilor unei asemenea așezări. ♢ A fi poșta -ului a umbla cu bârfeli. S-a supărat (ca) văcarul pe - se spune despre cineva care se supără fără motiv și spre propria lui pagubă. lat. fossatum

6 * Cuvantul cu diacritice: sat sáte
Cuvantul fara diacritice: sat

Definitie: sat (sate), substantiv neutru – 1. (Înv.) Cîmp, ogor. – 2. (Înv.) Proprietate, fermă, gospodărie. – 3. Așezare rurală. – 4. (Argou) Pușcărie. – Varianta cuvant invechit fsat. Mr. fsat. Origine îndoielnică. Prezența varianta, a mr. și a limba albaneza fsat pare să indice limba latina fossum „șanț”, direct (Bogrea, Dacor., I, 235-7; Tiktin; Daicovici, Dacor., V, 478; Candrea; Scriban; Rosetti, Melanges, 354), sau prin intermediul limba albaneza (Cihac, II, 719; Meyer 112; Densusianu, Filologie, 449; Domaschke 126; Battisti, III, 1698; REW 3461). Derivat din limba albaneza este dificilă fonetic și istoric; cea din limba latina nu pare mai ușoară, căci fonetismul prezintă o serie de dificultăți și termenul, pur militar (› limba neogreaca: φουσσάτον „campament, armată” › mr. fusate „șanț”), s-ar fi păstrat cu greu într-o regiune caracterizată prin absența totală a fortificaților medievale. Mai degrabă trebuie să se pornească de la limba latina sătum, de la sĕro „a planta, a semăna”, a cărui explicație se potrivește cu primul sens al lui sat, constant în secolul XVI, și cu cel de al doilea. Istoric, pare evident că trebuie să se pornească de la ideea de „seniorie” sau „moșie”, pe care s-a fixat mai tîrziu un anumit număr de supuși ai seniorului, care formează unitatea juridică numită sat. Asta era la început o simplă plantație, ca în vechile colonii; conform și limba slava (veche) sadŭ „plantă” › selo „sat”. Această explicație dată deja de Cipariu, Gram., 205, ar fi suficientă, dacă n-ar exista dovada formei cuvant invechit fsat, dificil de explicat. S-ar putea presupune o confuzie încă din limba latina între sătum și fossatum; dar și așa se mențin dificultățile fonetice. Derivat din limba latina fixatum (Giuglea, Dacor., X, 112) este improbabilă, și mai mult chiar cea din limba latina massatum (Meyer 111). Derivat sătesc, adjectiv (comunal, de sat); sătean, substantiv masculin (țăran); săteancă, substantiv feminin (țărancă); consătean, substantiv masculin (locuitor din același sat).