Definitie Scaun - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Scaun, scaune, substantiv neutru I.
1. Mobila (de lemn, de metal etcetera) cu sau fara speteaza, pe care poate sa sada o singura persoana. ♢ Scaun de tortura (sau de supliciu) = dispozitiv in forma de scaun pe care, in vechime, era imobilizat cel supus torturii.
Scaun electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamnatilor la moarte (in Statele Unite ale Americii) ♢ Compus: (popular) Scaunul-lui-Dumnezeu = constelatia Casiopeea. (Botanica) scaunul-cucului = planta erbacee cu flori purpurii care creste in locuri nisipoase si pietroase (Dianthus giganteus). ♦ Figurativ (Mai ales urmat de determinari) Locul, functia detinuta de cineva ca membru al unei adunari (elective).
2. Tron; prin extensiune functia si autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie. ♦ Figurativ Resedinta monarhului sau a carmuirii; capitala unui stat. ♢ Sfantul Scaun sau Scaunul Apostolic (sau Pontifical) = resedinta papei; prin extensiune papalitatea. ♦ Circumscriptie teritorial-administrativa a sasilor si a secuilor din Transilvania, in cadrul organizatiei de stat austro-ungare. ♦ (Determinat prin „de judecata”) Instanta judecatoreasca. II.
1. (Pop.; de obicei urmat de determinari) Dispozitiv de lemn in forma de masa sau de banca, la care isi exercita profesiunea diversi meseriasi. ♦ Butuc pe care se taie carnea la macelarie. prin extensiune macelarie.
2. Suport, postament la diferite unelte, instrumente, masini sau organe de masini.
3. Schelet facut din grinzi de lemn, care sustine invelitoarea unui acoperis si elementele pe care aceasta se sprijina.
4. Placa de lemn cu doua picioruse si o fata curba, pe care se sprijina coardele instrumentelor muzicale cu arcus. Iii. Faptul de a elimina materiile fecale; prin extensiune (concretizat) materiile fecale eliminate de cineva. – Limba Latina Scamnum.

Varianta definitie 2: Scaun substantiv verifica cuvantul: abator, capitala, catel, coclet, consiliu, cordenci, defecare, defecatie, divan, domnie, excrement, fecale, iesire, judecatorie, macelarie, nasalie, oplean, patru, pod, posada, purgatie, scara, schimbatoare, sfat, tribunal, tron.

Varianta definitie 3: Scaun substantiv
1. (prin Banat) scamnie. (S-a asezat pe -.)
2. (TEHNICA) scaunoaie. (- al dulgherului.)
3. (TEHNICA) cal. (- la scaunoaie.)
4. (TEHN.) scaun de cioplit = bedreag, butuc. (- al rotarului.)
5. (TEHNICA) butuc, pat, picior, strat, talpa, (regional) pitruca, starciog. (- la sucala, la vartelnita.)
6. (TEHNICA) batator, strat, trup. (- la melita.)
7. butuc, trunchi. (- de macelarie.)
8. (MUZICA) calus, scaunas, scaunel. (- la un instrument cu coarde.)

Varianta definitie 4: Scaun substantiv neutru, plural scaune

Varianta definitie 5: Scaun -e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ♢ - electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. - de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. - de judecata (sau Al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu - la cap intelept. A sta intre doua -e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop.
Banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv.
Simbol al puterii unui suveran; tron. ♢ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in - a (se) face domn. A se cobori din - a abdica. 4) inv.
Resedinta a unui monarh. ♢ Cetate de - capitala. Sfantul -, -ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile fecale eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) Parte componenta, menita sa sustina ceva. -ul spicului. 8) Placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum

Varianta definitie 6: Scaun (-ne), substantiv neutru –
1. Mobila pe care poate sta o singura persoana. –
2. Masa dogarului si a rotarului si, in general, bancul de lucru. –
3. Butucul macelarului, macelarie. –
4. Suport, postament, picior. –
5. Punte, calus la vioara. –
6. Cuzinet la cuiul inimii de la car. –
7. Cleste dublu care prinde talpa saniei . –
8. Tont. –
9. Sediu, resedinta, capitala. –
10. Regat, domnie. –
11. (Înv.) Jurisdictie, circumscriptie. –
12. Sediu al inteligentei, judecatii, cugetarii, intelepciunii. –
13. Diaree, evacuare a intestinelor. – Varianta Banat, Trans. scamn.
Mr. scamnu.
Megl. scand, istr. scǫnd.
Limba Latina scamnum (Puscariu 1546; REW 7649), conform limba italiana (calabr.) scanno, prov. escan, sp. escano, port. escanho.
Rezultatul rom. este discutabil, conform Procopovici, RF, II, 185; Ivanescu, BF, II, 154; Rosetti, I,
86. Se presupune ca ar trebui sa se porneasca de la o varianta limba latina *scabnum, ca efect al unei contaminari cu scabellum (Tiktin) sau prin a fi un b primitiv (Graur, BL, IV, 113); dar ar fi de presupus ca scamnum s-ar fi folosit alaturi de *scabnum, daca se ia in consideratie varianta Mai probabil scaun este un rezultat intern, pornind de la scamnu, chiar daca trebuie recunoscut ca explicatia acestei evolutii nu este simpla.
Este de remarcat ca grupul mn, desi curent in rom. (lemn, semn, amnar, toamna), pare sa se confunde uneori cu vn, bn, conform rivni › rimni, rimnic ‹ limba slava (veche) rybĭnikŭ, schimnic › schivnic, pivnita › pimnita etcetera Rezultatul dialectal, scand, pare sa provina dintr-o disimilare de tipul scamnu › *scamdu.
Derivat scaunel (var. scaues), substantiv neutru (scaun mic), poate din limba latina scabellum (conform REW 7633) sau mai probabil din scaunel, ca cetioara ‹ cetinioara ‹ cetina; scaunas, substantiv masculin (scaunel; substantiv masculin, geambas, negustor de vite); scauneci, substantiv neutru (Oltenia, Trans., scaun mic); scaunoaie, substantiv feminin (masa de dogar); inscauna, verb (a introna); descauna, verb (a detrona).