Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Scaun

1 * Cuvantul cu diacritice: scáun
Cuvantul fara diacritice: scaun

Definitie: SCAUN, scaune, substantiv neutru I. 1. Mobilă (de lemn, de metal etcetera) cu sau fără spetează, pe care poate să șadă o singură persoană. ♢ Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii. Scaun electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamnaților la moarte (în Statele Unite ale Americii) ♢ Compus: (popular) Scaunul-lui-Dumnezeu = constelația Casiopeea. (Botanica) scaunul-cucului = plantă erbacee cu flori purpurii care crește în locuri nisipoase și pietroase (Dianthus giganteus). ♦ Figurativ (Mai ales urmat de determinări) Locul, funcția deținută de cineva ca membru al unei adunări (elective). 2. Tron; prin extensiune funcția și autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie. ♦ Figurativ Reședința monarhului sau a cârmuirii; capitala unui stat. ♢ Sfântul Scaun sau Scaunul Apostolic (sau Pontifical) = reședința papei; prin extensiune papalitatea. ♦ Circumscripție teritorial-administrativă a sașilor și a secuilor din Transilvania, în cadrul organizației de stat austro-ungare. ♦ (Determinat prin „de judecată”) Instanță judecătorească. II. 1. (Pop.; de obicei urmat de determinări) Dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care își exercită profesiunea diverși meseriași. ♦ Butuc pe care se taie carnea la măcelărie. prin extensiune măcelărie. 2. Suport, postament la diferite unelte, instrumente, mașini sau organe de mașini. 3. Schelet făcut din grinzi de lemn, care susține învelitoarea unui acoperiș și elementele pe care aceasta se sprijină. 4. Placă de lemn cu două piciorușe și o față curbă, pe care se sprijină coardele instrumentelor muzicale cu arcuș. III. Faptul de a elimina materiile fecale; prin extensiune (concretizat) materiile fecale eliminate de cineva. – Limba Latina scamnum.

2 * Cuvantul cu diacritice: scáun
Cuvantul fara diacritice: scaun

Definitie: SCAUN substantiv verifica cuvantul: abator, capitală, cățel, cocleț, consiliu, cordenci, defecare, defecație, divan, domnie, excrement, fecale, ieșire, judecătorie, măcelărie, năsălie, oplean, patru, pod, posadă, purgație, scară, schimbătoare, sfat, tribunal, tron.

3 * Cuvantul cu diacritice: scáun
Cuvantul fara diacritice: scaun

Definitie: SCAUN substantiv 1. (prin Banat) scamnie. (S-a așezat pe -.) 2. (TEHNICA) scăunoaie. (- al dulgherului.) 3. (TEHNICA) cal. (- la scăunoaie.) 4. (TEHN.) scaun de cioplit = bedreag, butuc. (- al rotarului.) 5. (TEHNICA) butuc, pat, picior, strat, talpă, (regional) pitrucă, stârciog. (- la sucală, la vârtelniță.) 6. (TEHNICA) bătător, strat, trup. (- la meliță.) 7. butuc, trunchi. (- de măcelărie.) 8. (MUZICA) căluș, scăunaș, scăunel. (- la un instrument cu coarde.)

4 * Cuvantul cu diacritice: scáun
Cuvantul fara diacritice: scaun

Definitie: scaun substantiv neutru, plural scaune

5 * Cuvantul cu diacritice: scáun -e
Cuvantul fara diacritice: scaun

Definitie: SCAUN -e n. 1) Mobilă cu patru picioare, cu sau fără spetează, pe care poate ședea o singură persoană. ♢ - electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnați la moarte. - de tortură dispozitiv care servea, în trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. - de judecată (sau al judecății) se spunea în trecut unei instanțe judecătorești. Cu - la cap înțelept. A sta între două -e a ocupa o poziție nesigură. 2) pop. Bancă (cu spetează sau fără) pe care se pot așeza mai multe persoane. 3) înv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ♢ A ridica, a înălța, a pune (sau a se urca, a veni) în - a (se) face domn. A se coborî din - a abdica. 4) înv. Reședință a unui monarh. ♢ Cetate de - capitală. Sfântul -, -ul pontifical (sau apostolic) reședința papei; papalitate. 5) Materiile fecale eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a susține un acoperiș. 7) Parte componentă, menită să susțină ceva. -ul spicului. 8) Placă mică de lemn care servește ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcuș; căluș. lat. scamnum

6 * Cuvantul cu diacritice: scáun -ne
Cuvantul fara diacritice: scaun

Definitie: scaun (-ne), substantiv neutru – 1. Mobilă pe care poate sta o singură persoană. – 2. Masa dogarului și a rotarului și, în general, bancul de lucru. – 3. Butucul măcelarului, măcelărie. – 4. Suport, postament, picior. – 5. Punte, căluș la vioară. – 6. Cuzinet la cuiul inimii de la car. – 7. Clește dublu care prinde talpa saniei . – 8. Tont. – 9. Sediu, reședință, capitală. – 10. Regat, domnie. – 11. (Înv.) Jurisdicție, circumscripție. – 12. Sediu al inteligenței, judecății, cugetării, înțelepciunii. – 13. Diaree, evacuare a intestinelor. – Varianta Banat, Trans. scamn. Mr. scamnu. Megl. scand, istr. scǫnd. Limba Latina scamnum (Pușcariu 1546; REW 7649), conform limba italiana (calabr.) scanno, prov. escan, sp. escano, port. escanho. Rezultatul rom. este discutabil, conform Procopovici, RF, II, 185; Ivănescu, BF, II, 154; Rosetti, I, 86. Se presupune că ar trebui să se pornească de la o varianta limba latina scabnum, ca efect al unei contaminări cu scabellum (Tiktin) sau prin a fi un b primitiv (Graur, BL, IV, 113); dar ar fi de presupus că scamnum s-ar fi folosit alături de scabnum, dacă se ia în considerație varianta Mai probabil scaun este un rezultat intern, pornind de la scamnu, chiar dacă trebuie recunoscut că explicația acestei evoluții nu este simplă. Este de remarcat că grupul mn, deși curent în rom. (lemn, semn, amnar, toamnă), pare să se confunde uneori cu vn, bn, conform rîvni › rîmni, rîmnic ‹ limba slava (veche) rybĭnikŭ, schimnic › schivnic, pivniță › pimniță etcetera Rezultatul dialectal, scand, pare să provină dintr-o disimilare de tipul scamnu › scamdu. Derivat scăunel (var. scăueș), substantiv neutru (scaun mic), poate din limba latina scabellum (conform REW 7633) sau mai probabil din scăunel, ca cetioară ‹ cetinioară ‹ cetină; scăunaș, substantiv masculin (scăunel; substantiv masculin, geambaș, negustor de vite); scăuneci, substantiv neutru (Oltenia, Trans., scaun mic); scăunoaie, substantiv feminin (masă de dogar); înscăuna, verb (a întrona); descăuna, verb (a detrona).