Definitie Sclipi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Sclipi, sclipesc, verb IV.
Intranzitiv A luci (cu o lumina vie si tremuratoare sau intermitenta); a scanteia, a straluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scanteia (din cauza unei emotii), a avea o stralucire deosebita, nefireasca. – Conform: c l i p i.

Varianta definitie 2: Sclipi verb verifica cuvantul: clipi.

Varianta definitie 3: Sclipi verb
1. a clipi, a licari, a luci, a scapara, a scanteia, a strafulgera. (Luminite - in noapte.)
2. a straluci, (figurativ) a arde. (Stelele -.)
3. verifica cuvantul: palpai.
4. verifica cuvantul: lumina.
5. verifica cuvantul: straluci.
6. a luci, a scanteia, a sticli, a straluci, (rar) a stralumina. (Albe coifuri -.)

Varianta definitie 4: Sclipi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural sclipesc, imperfect 3 singular sclipea; conjunctie: prezent 3 singular si plural sclipeasca

Varianta definitie 5: A sclipi -esc intranzitiv 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A se vedea luminand. 2) (despre lucruri) A luci, reflectand emanatia unei surse de lumina; a scanteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a straluci; a luci. Mobila -este. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a sticli; a scanteia; a luci. /v. a clipi

Varianta definitie 6: Sclipi (-pesc, -it), verb – A luci, a straluci, a scinteia, a licari.
Gr. sau mgr. στίλβω, aorist ἔστιλψα „a luci”, prin intermediul unui rezultat *stlipi; prin schimbarea stl, ‹ scl, conform scilcia.
Legatura cu limba slava (veche) klepati „a inchide”, conform clipi (Cihac, II, 331; Tiktin; Candrea) este improbabila.
Este dubletul lui sclivisi, verb (a lustrui; a se gati), din limba neogreaca: στίλβω, aorist στιλβήσω „a lustrui” (Cihac, I, 697; Galdi 249; Graur, BL, IV, 114), der. scliviseala, substantiv feminin (lustruiala, slefuire), si sclivisitoare, substantiv feminin (lustruitoare); si a lui sclifosi, verb reflexiv (a se spilcui, a se gati; a se smiorcai), din limba neogreaca: στιλβώνω, aorist στιλβώσω (Galdi 249; legatura cu limba greaca (veche) ϰλαίω, aorist ἔϰλαψα „a plinge”, sugerata de Cihac, II, 696 si Geheeb 34 nu este probabila), der. sclifoseala, substantiv feminin (moft, capriciu).
Derivat sclipeala, substantiv feminin (stralucire); sclipet (var.
Maram. *sclipet), substantiv masculin (scrintitoare, Potentilla tormentilla), sclipis, substantiv neutru (licar, fulger); sclipicios (var. sclipitor), adjectiv (care sclipeste); sclipitura, substantiv feminin (lucire).