Definitie Scoarță - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ScoarȚĂ, scoarte, substantiv feminin
1. Învelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ♢ Expresie Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Regional) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega.
2. Învelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta.
3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie.
4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etcetera ♢ Expresie Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime.
5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte.
6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Limba Latina Scortea.

Varianta definitie 2: ScoarȚĂ substantiv
1. verifica cuvantul: coaja.
2. scoarta secundara verifica cuvantul: feloderm.
3. (ANAT.) scoarta cerebrala = cortex cerebral.
4. verifica cuvantul: litosfera.
5. verifica cuvantul: copera.
6. covor, (rar) sandulie, (popular) velinta, (invechit si reg.) tapet, (regional) laicer, (prin Transilvania si Banat) tehip, (Transilvania si Maram.) tol. (- de perete.)
7. chilim. (O - inflorata.)

Varianta definitie 3: ScoarȚĂ substantiv verifica cuvantul: aschie, coaja, crusta, pojghita, portmoneu, portofel, rogojina, scandura, surcea, surcica, staif, tandara.

Varianta definitie 4: Scoarta substantiv feminin, g.-d. art. scoartei; plural scoarte

Varianta definitie 5: ScoarȚĂ -e f. 1) Strat exterior care acopera tulpinile si ramurile plantelor lemnoase; coaja. ♢ Cu obraz de - lipsit cu totul de rusine. Mama (sau sora) de - mama (sau sora) vitrega. - terestra invelisul solid al Pamantului. - cerebrala strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanta cenusie.) 2) Coperta tare a unei carti. ♢ A citi din - in - a citi de la inceput pana la sfarsit. 3) pop.
Covor de lana. 4) inv.
Fiecare dintre cele doua parti laterale ale carutei facute din scanduri si folosite in loc de loitre. /<lat. scortea

Varianta definitie 6: Scoarta (-te), substantiv feminin –
1. Coaja. –
2. Crusta. –
3. Loitra, corlata. –
4. Cuvertura, invelitoare, pres. –
5. Covor, tapet. –
6. Coperta. –
7. (Oltenia) Portofel. – Istr. scortĕ.
Limba Latina scortea „de piele” (Diez, I, 374; Densusianu, Hlr., 158; Puscariu 1557; REW 7742), confundata cu cortex „coaja”, conform limba italiana scorza, prov., cat. escorsa, franceza ecorce, sp. escuerzo.
Pentru evolutie, conform coaje-cojoc.
Derivat scortar, substantiv masculin (bocanitoare, Sitta caesia); scortar, substantiv neutru (covor); scortaras (var. scortarel), substantiv masculin (arbore, Cinnamonum zeylanicum); scortisoara, substantiv feminin (scoarta scortisorului; varietate de pere); scortos (var. scortoros, scorturos), adjectiv (tare, uscat; aspru, dur; morocanos, iritabil); scortosa (var. inscortosa), verb reflexiv (a se intari, a se inaspri); scortolina (var. scortotina), substantiv feminin (prostituata); inscorti, verb reflexiv (a creste scoarta; a se usca, a se inaspri).