Definitie Scorni - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Scorni, scornesc, verb IV.
1. Tranzitiv A plasmui, a inventa; a concepe, a crea.
2. Tranzitiv A lansa (cu rea-credinta) o minciuna, un zvon (pentru a insela); a urzi, a ticlui.
3. Reflexiv A se isca, a se ivi, a se porni, a se declansa, a se starni, a se dezlantui.
4. Tranzitiv (Popular) A face sa se miste din locul unde se afla, sa iasa din adapost; a starni, a urni. [Varianta: (regional) Zgorni verb IV] – Din bulgara Skorna, limba ucraineana Skornjaty.

Varianta definitie 2: Scorni verb verifica cuvantul: agita, atata, cauza, declansa, destepta, determina, dezlantui, fixa, genera, hotari, incita, instiga, institui, isca, izbucni, intarata, intocmi, naste, orandui, porni, pricinui, prilejui, produce, provoca, racai, randui, scormoni, scula, scurma, stabili, statornici, starni, trezi, tulbura.

Varianta definitie 3: Scorni verb I.
1. verifica cuvantul: inventa.
2. a inventa, a nascoci, a plasmui, a ticlui, (livresc) a fabula, (popular) a scoate, a starni, (regional) a scornoci, (invechit) a basni, (figurativ) a broda, a fabrica, a tese, a urzi, (fig. rar) a taia, (fig. cuvant invechit) a ascuti. (A - ceva pe socoteala cuiva.) II.
1. verifica cuvantul: haitui.
2. a scormoni, a starni, (popular) a scociori. (- vanatul din barlog.)

Varianta definitie 4: Scorni verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural scornesc, imperfect 3 singular scornea; conjunctie: prezent 3 singular si plural scorneasca

Varianta definitie 5: A scorni -esc tranzitiv 1) (vorbe, zvonuri, minciuni) A plasmui, punand in circulatie cu rea-vointa. 2) inv.
A descoperi prin munca creatoare; a nascoci; a inventa; a izvodi. /<bulg. skorna

Varianta definitie 6: A se scorni pers. 3 Se -este intranzitiv rar (despre fenomene ale naturii) A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a se dezlantui; a se declansa. Viscolul s-a -it catre seara. /<bulg. skorna

Varianta definitie 7: Scorni (-nesc, -it), verb –
1. A provoca, a excita, a stirni. –
2. (Refl.) A se produce, a se prezenta. –
3. A inventa, a fauri, a imagina. –
4. A crea, a stabili, a introduce. – Mr. sgurńescu „a iscodi, a scormoni”, megl. *scornes „a trezi”.
Origine necunoscuta.
S-a crezut in limba latina cornu, ca termen de vinatoare (Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 48; Philippide, Principii, 99; Geheeb 34), parere de nesustinut, in mod evident; in limba slava (veche) sŭkręnąti „a excita” (Cihac, II, 44), care nu se potriveste fonetic; in bulgara skorivam, skorna „a stirni, a scorni” (Weigand, Jb., XIX, 141), rut. skornjati „a scorni”(Candrea) dar este vorba de cuvinte obscure (Tiktin) si putin folosite, care ar putea neindoielnic sa provina din rom.
Legatura cu stirni este posibila si chiar probabila, fara sa i se poata stabili explicatia.
Ar putea avea o anumita legatura cu limba slava (veche) (bg.) iskoreniti „a dezradacina”, plecind de la echivalenta radacina – „origine” ca in limba sarba: korenit „radical” si „originar”.
Probabil in loc de *scoroni, varianta expresiva a lui scoroci, scotoci.
Derivat scornitor, adjectiv (fauritor, inventator); scorneala (var. scornitura), substantiv feminin (inventie, idee, fabula); scornoci, verb (a inventa), cu sufix expresiv; scornici, substantiv masculin (friganea, mamaliga prajita, piine prajita in ulei); sgorni, verb (a expulza, a goni), prin contaminare cu goni (contaminare cu un limba slava (veche) *zagoniti, bulgara zagonjam „a vina”, conform Graur, BL, IV, 118 si Graur, Viata rom., 1940, no. 3, 110, nu pare probabila; sensul lui sgorni „a vina, a goni vinatul”, care se citeaza acolo, nu pare corect).