Definitie Scula - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Scula, scol, verb I.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) trezi din somn, a (se) destepta. ♢ Expresie (Refl.) A se scula din morti = a invia. ♦ A (se) ridica (din pat) dupa o boala; a (se) vindeca, a (se) insanatosi.
2. Reflexiv si tranz.
A (se) ridica in picioare, a (se) ridica de jos.
3. Reflexiv (Popular) A se ridica sa plece; prin extensiune a incepe o actiune, a se apuca de o treaba.
4. Tranzitiv Figurativ A mobiliza, a aduna (in vederea unei actiuni). ♦ Tranzitiv si reflexiv A (se) rascula. ♦ Reflexiv (Înv.) A porni la razboi, a se ridica (cu armele) impotriva cuiva. – Probabil limba latina *excubulare.

Varianta definitie 2: A (se) scula antonim: a (se) aseza, a (se) culca

Varianta definitie 3: A scula antonim: a aseza

Varianta definitie 4: Scula verb verifica cuvantul: creste, declansa, dezlantui, fortifica, isca, izbucni, indrepta, infiripa, insanatosi, intari, intrema, inzdraveni, lecui, normaliza, porni, rascula, razvrati, reconforta, redresa, reface, restabili, revolta, ridica, starni, tamadui, tonifica, vindeca.

Varianta definitie 5: Scula verb
1. verifica cuvantul: trezi.
2. verifica cuvantul: invia.
3. verifica cuvantul: ridica.
4. a (se) ridica. (Se - in picioare.)

Varianta definitie 6: Scula verb, indicativ prezent 1 singular scol, 2 singular scoli, 3 singular si plural scoala; conjunctie: prezent 3 singular si plural scoale

Varianta definitie 7: A scula scol intranzitiv 1) A face sa se scoale. 2) fig. (persoane) A atrage intr-o actiune ampla de interes comun; a mobiliza. - tot satul. /<lat. excubulare

Varianta definitie 8: A se scula ma scol intranzitiv 1) A trece de la o stare de somn la cea de veghe; a se trezi; a se destepta. - la ora sapte. ♢ - din morti a invia. 2) A lua pozitie verticala; a se ridica in picioare. - de pe scaun. ♢ - din pat (sau dupa o boala) a se insanatosi. /<ngr. excubulare

Varianta definitie 9: Scula (scol, -at), verb –
1. A ridica, a inalta, a urca. –
2. A indrepta, a desface, a pune drept. –
3. A destepta, a trezi. –
4. (Refl.) A se trezi, a se destepta. –
5. (Refl.) A se ridica, a se porni. –
6. (Refl., cuvant invechit) A se ridica din morti, a invia. –
7. (Refl.) A se excita, a fi incins. – Mr. scol, sculare, megl. scol, sculari, istr. scolu.
Origine obscura.
Nu incape indoiala ca este cuvint identic cu limba italiana collare „a urca si a cobori cu ajutorul unei sfori”, sicil. kuḍḍari „a traversa”, prov. colar „a ridica vela” (conform REW 2041), care sint considerate ca provenind dintr-un limba latina *collāre, din limba greaca (veche) ϰολάζω.
Probabil trebuie sa se porneasca de la limba latina *collum „git” in sensul de „inaltime, eminenta”, ca in limba latina collis, conform succollāre „a se urca in circa” (der. directa din succollāre, Candrea, Élements, 74, nu este posibila si a fost abandonata chiar de autorul ei).
Limba Latina *collāre › limba albaneza skul „a elibera” (Weigand, BA, III, 112; conform REW 2990) nu pare clara.
În general, se porneste de preferinta de la un limba latina *excubulāre „a scoate din vizuina”, termen de vinatoare (Puscariu, Conv., lit., XXXV, 16; Puscariu 1559; Puscariu, Studii si notite filologice, 74; Philippide, I, 357; Pascu, I, 154; Rosetti, I, 171), imposibil din punct de vedere semantic si fonetic (ideea semantica nu este cea de „a scoate”, ci de „a ridica”; *excŭbŭlo nu putea da scol).
Celalalte explicatii sint la fel de imposibile: din limba latina *excollocāre (Cihac, I, 146; Koerting 3366; Cretu 365; conform contra Densusianu, Rom., XXXIII, 285); din limba latina *excollevāre (Diculescu, Originile limbii romine, Bucuresti 1907, 54; Pascu, Beiträge, 11); din limba latina extollĕre (Geheeb 34); din limba slava (veche) raskoliti, conform rascoli (Philippide, Principii, 107).
Derivat sculat, substantiv neutru (trezit); sculatoare, substantiv feminin (orhidee, Orchis papilionacea, Orchis morio); sculatel, adjectiv (saltaret, vioi); scularet, adjectiv (priapic); sculatura, substantiv feminin (invechit, inviere).