Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Scula

1 * Cuvantul cu diacritice: sculá
Cuvantul fara diacritice: scula

Definitie: SCULA, scol, verb I. 1. Reflexiv și tranz. A (se) trezi din somn, a (se) deștepta. ♢ Expresie (Refl.) A se scula din morți = a învia. ♦ A (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Reflexiv și tranz. A (se) ridica în picioare, a (se) ridica de jos. 3. Reflexiv (Popular) A se ridica să plece; prin extensiune a începe o acțiune, a se apuca de o treabă. 4. Tranzitiv Figurativ A mobiliza, a aduna (în vederea unei acțiuni). ♦ Tranzitiv și reflexiv A (se) răscula. ♦ Reflexiv (Înv.) A porni la război, a se ridica (cu armele) împotriva cuiva. – Probabil limba latina excubulare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a se scula
Cuvantul fara diacritice: scula

Definitie: A (se) scula antonim: a (se) așeza, a (se) culca

3 * Cuvantul cu diacritice: a scula
Cuvantul fara diacritice: scula

Definitie: A scula antonim: a așeza

4 * Cuvantul cu diacritice: sculá
Cuvantul fara diacritice: scula

Definitie: SCULA verb verifica cuvantul: crește, declanșa, dezlănțui, fortifica, isca, izbucni, îndrepta, înfiripa, însănătoși, întări, întrema, înzdrăveni, lecui, normaliza, porni, răscula, răzvrăti, reconforta, redresa, reface, restabili, revolta, ridica, stârni, tămădui, tonifica, vindeca.

5 * Cuvantul cu diacritice: sculá
Cuvantul fara diacritice: scula

Definitie: SCULA verb 1. verifica cuvantul: trezi. 2. verifica cuvantul: învia. 3. verifica cuvantul: ridica. 4. a (se) ridica. (Se - în picioare.)

6 * Cuvantul cu diacritice: sculá
Cuvantul fara diacritice: scula

Definitie: scula verb, indicativ prezent 1 singular scol, 2 singular scoli, 3 singular și plural scoală; conjunctie: prezent 3 singular și plural scoale

7 * Cuvantul cu diacritice: a sculá scol
Cuvantul fara diacritice: scula

Definitie: A SCULA scol intranzitiv 1) A face să se scoale. 2) fig. (persoane) A atrage într-o acțiune amplă de interes comun; a mobiliza. - tot satul. limba latina excubulare

8 * Cuvantul cu diacritice: a se sculá mă scol
Cuvantul fara diacritice: scula

Definitie: A SE SCULA mă scol intranzitiv 1) A trece de la o stare de somn la cea de veghe; a se trezi; a se deștepta. - la ora șapte. ♢ - din morți a învia. 2) A lua poziție verticală; a se ridica în picioare. - de pe scaun. ♢ - din pat (sau după o boală) a se însănătoși. limba neogreaca: excubulare

9 * Cuvantul cu diacritice: sculá scol -át
Cuvantul fara diacritice: scula

Definitie: scula (scol, -at), verb – 1. A ridica, a înălța, a urca. – 2. A îndrepta, a desface, a pune drept. – 3. A deștepta, a trezi. – 4. (Refl.) A se trezi, a se deștepta. – 5. (Refl.) A se ridica, a se porni. – 6. (Refl., cuvant invechit) A se ridica din morți, a învia. – 7. (Refl.) A se excita, a fi încins. – Mr. scol, sculare, megl. scol, sculari, istr. scolu. Origine obscură. Nu încape îndoială că este cuvînt identic cu limba italiana collare „a urca și a coborî cu ajutorul unei sfori”, sicil. kuḍḍari „a traversa”, prov. colar „a ridica vela” (conform REW 2041), care sînt considerate ca provenind dintr-un limba latina collāre, din limba greaca (veche) ϰολάζω. Probabil trebuie să se pornească de la limba latina collum „gît” în sensul de „înălțime, eminență”, ca în limba latina collis, conform succollāre „a se urca în cîrcă” (der. directă din succollāre, Candrea, Elements, 74, nu este posibilă și a fost abandonată chiar de autorul ei). Limba Latina collāre › limba albaneza skul „a elibera” (Weigand, BA, III, 112; conform REW 2990) nu pare clară. În general, se pornește de preferință de la un limba latina excubulāre „a scoate din vizuină”, termen de vînătoare (Pușcariu, Conv., lit., XXXV, 16; Pușcariu 1559; Pușcariu, Studii și notițe filologice, 74; Philippide, I, 357; Pascu, I, 154; Rosetti, I, 171), imposibil din punct de vedere semantic și fonetic (ideea semantică nu este cea de „a scoate”, ci de „a ridica”; excŭbŭlo nu putea da scol). Celalalte explicații sînt la fel de imposibile: din limba latina excollocāre (Cihac, I, 146; Koerting 3366; Crețu 365; conform contra Densusianu, Rom., XXXIII, 285); din limba latina excollevāre (Diculescu, Originile limbii romîne, București 1907, 54; Pascu, Beitrage, 11); din limba latina extollĕre (Geheeb 34); din limba slava (veche) raskoliti, conform răscoli (Philippide, Principii, 107). Derivat sculat, substantiv neutru (trezit); sculătoare, substantiv feminin (orhidee, Orchis papilionacea, Orchis morio); sculățel, adjectiv (sălțăreț, vioi); sculăreț, adjectiv (priapic); sculătură, substantiv feminin (învechit, înviere).