Scutier
Definitie, sens si explicatie
1Scutiér, scutieri, substantiv masculin
1. (În evul mediu, in apusul Europei) Tanar nobil vasal care purta scutul (1) si celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului sau.
2. (Înv.) Ostas, luptator (echipat cu scut). [Pronuntat: -ti-er] – Scut + sufix -ier (dupa franceza ecuyer).
1. (În evul mediu, in apusul Europei) Tanar nobil vasal care purta scutul (1) si celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului sau.
2. (Înv.) Ostas, luptator (echipat cu scut). [Pronuntat: -ti-er] – Scut + sufix -ier (dupa franceza ecuyer).
2Scutiér substantiv (Ist.) (invechit) scutar. (-ul unui cavaler.)
3Scutier substantiv masculin (silabe -ti-er), plural scutieri
4Scutiér -i m. 1) (in evul mediu) Tanar nobil care purta scutul si celelalte arme ale seniorului sau. 2) inv.
Ostas inarmat cu scut. [Silabe -ti-er] /scut + sufix -ier
Ostas inarmat cu scut. [Silabe -ti-er] /scut + sufix -ier
5Scutier, scutieri, substantiv masculin (invechit)
1. tanar nobil vasal, care purta scutul si celelalte arme ale cavalerului, seniorului sau ale domnitorului sau, in tarile feudale din apusul Europei.
2. ostas, luptator (echipat cu scut).
3. cioclu.
1. tanar nobil vasal, care purta scutul si celelalte arme ale cavalerului, seniorului sau ale domnitorului sau, in tarile feudale din apusul Europei.
2. ostas, luptator (echipat cu scut).
3. cioclu.
6Scutiér substantiv masculin Tanar nobil, ostas din Occident care purta scutul suzeranului feudal. [Pronume -ti-er. / < Scut + -ier, dupa limba italiana scudiere, franceza ecuyer].
7Scutiér substantiv masculin
1. tanar nobil, ostas din Occident, care purta scutul si celelalte arme ale suzeranului feudal.
2. militar, politist prevazut cu scut. (dupa limba italiana scudiere)
1. tanar nobil, ostas din Occident, care purta scutul si celelalte arme ale suzeranului feudal.
2. militar, politist prevazut cu scut. (dupa limba italiana scudiere)