Scuză
Definitie, sens si explicatie
1Scuză, scuze, substantiv feminin
1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micsora o vina, o greseala (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligatie; dezvinovatire, justificare.
2. Exprimare a regretului pentru o greseala comisa sau pentru o jignire adusa cuiva. ♢ Expresie Scuzele mele, formula prin care cineva isi cere iertare.
A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-si exprima parerea de rau pentru o greseala facuta; a cere iertare.
A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovateste; a ierta greselile (cuiva). – Din limba italiana Scusa. Conform: franceza e x c u s e.
1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micsora o vina, o greseala (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligatie; dezvinovatire, justificare.
2. Exprimare a regretului pentru o greseala comisa sau pentru o jignire adusa cuiva. ♢ Expresie Scuzele mele, formula prin care cineva isi cere iertare.
A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-si exprima parerea de rau pentru o greseala facuta; a cere iertare.
A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovateste; a ierta greselile (cuiva). – Din limba italiana Scusa. Conform: franceza e x c u s e.
2Scuză substantiv
1. verifica cuvantul: dezvinovatire.
2. iertare, (popular) iertaciune, (invechit) pardon. (Cere -e.)
3. justificare, motivare, motivatie, (rar) scuzare, (invechit) raspuns. (Nu are nici o - pentru cele facute.)
4. verifica cuvantul: motiv.
1. verifica cuvantul: dezvinovatire.
2. iertare, (popular) iertaciune, (invechit) pardon. (Cere -e.)
3. justificare, motivare, motivatie, (rar) scuzare, (invechit) raspuns. (Nu are nici o - pentru cele facute.)
4. verifica cuvantul: motiv.
3Scuza substantiv feminin, g.-d. art. scuzei; plural scuze
4Scuză -e f. 1) Motiv invocat de cineva pentru a-si dovedi nevinovatia sau pentru a se eschiva de la ceva; indreptatire; justificare. 2 ) Exprimare a regretului (fata de cineva) pentru o greseala involuntara; iertare. ♢ A cere -e a cere iertare. A primi -ele cuiva a accepta motivele prin care cineva se dezvinovateste; a ierta pe cineva. /<it. scusa, limba franceza: escuse
5Scuză substantiv feminin
1. Explicatie adusa pentru a motiva si a face sa fie iertata o greseala, o vina; dezvinovatire, justificare.
2. Exprimare a regretului pentru o greseala facuta. ♦ A cere scuze = a marturisi parerea de rau pentru o greseala savarsita; a cere iertare. [< limba italiana scusa, conform franceza excuse].
1. Explicatie adusa pentru a motiva si a face sa fie iertata o greseala, o vina; dezvinovatire, justificare.
2. Exprimare a regretului pentru o greseala facuta. ♦ A cere scuze = a marturisi parerea de rau pentru o greseala savarsita; a cere iertare. [< limba italiana scusa, conform franceza excuse].
6Scuză substantiv feminin
1. explicatie adusa pentru a motiva si a face sa fie iertata o greseala, o vina: dezvinovatire, justificare.
2. exprimare a regretului pentru o greseala facuta. ♢ a cere scuze = a marturisi parerea de rau pentru o greseala savarsita; a cere iertare. (< limba italiana scusa, franceza excuse)
1. explicatie adusa pentru a motiva si a face sa fie iertata o greseala, o vina: dezvinovatire, justificare.
2. exprimare a regretului pentru o greseala facuta. ♢ a cere scuze = a marturisi parerea de rau pentru o greseala savarsita; a cere iertare. (< limba italiana scusa, franceza excuse)
7Scuza (-ze), substantiv feminin – Dezvinovatire. limba italiana: scusa, franceza excuse. – Derivat scuza, verb, din limba italiana scusare, franceza excuser; scuzabil, adjectiv , din franceza excusable.